Rodica Fercana (Năsăud),Eterna iubire eminesciană

Eterna lumină eminesciană

 

Din zori până în crepuscul
Străluce-i slovele,diamantin
Şi din seară până-n zori
Luceafărul ne luminează-n plin
Din salba cerului de sori.

El,tainic, în noi răzbate
Cu ploi de raze fără număr
Şi chipul lui,acum statuie
Sub ramuri de tei, înflorate,
Mereu rămâne tânăr.

Fluvii de ani se tot scurg
Prin clepsidra timpului etern;
Din poeme versurile-i curg
Şi norii platinaţi le cern
În inimi unde perle rămân:
Emin drag neamului român!

 

 Întreabă-mă!

 

Întreabă-mă de ce
mi-a înghețat lacrima
în colțul genei
închizându-i revărsarea?

Întreabă-mă de ce
amarnice viscoliri
se iscă în sufletul meu
și-i pun iarnă pe brațe ?

Întreabă-mă de ce
un gângurit de copil
este singurul care
a topit gheața lacrimei
și a schimbat iarna
în primăvară?

Întreabă-mă!
Întreabă-te!

 

Frânturi de suflet

Când inima îți arde ca focul
Și sufletul ți-e vâlvătaie,
Când nu-ți mai găsești locul
Și năzuințe-s prinse-n văpaie,

Atunci ai sorbi un ocean întreg
Să stingi stihia dezlănțuită;
Să înlături zile grele ce parcă nu trec,
S-aduni frânturile din inima-ți cernită.

Când zorii se desprind de noapte
Și smulgi privirea din pelerina ei,
Când visu-i rămas în murmur de șoapte
Lasă-te îmbrățișat de lumina zilei.

Ea-ți va picura stropi de balsam
Dintr-o melodie pe care odată noi valsam.

 

Aripi de fluturi 
Mi-ai atins buzele încet,
Ca atingerea unei aripi de fluture
Și mi-ai cules roua din plânset
Cu sărutul,ca lacrima s-o-nlăture.

Și-n oglinda ochilor priveam
Cum se perindeau imagini cu tine,
Când la pieptul tău mă culcușeam.
Acum, doar cern amintirile din mine,

Iar eu, în anii mei maturi
Privesc nostalgic la aripi de fluturi.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.