Radu Petric *poet,eseist*

RADU PETRIC

În ce privește biografia, autorul preferă tăcerea. Și îi respectăm voința.
De pe poziția de om care se simte fascinat de puterea Cuvântului, autorul afirmă că orice mod de comunicare trebuie să aibă o logică, o codificare, în baza căreia se împlinește scopul ei, adică transmiterea unui mesaj.
Fondul nativ al omului este factorul cel mai important, în ce privește o acțiune. În baza acestuia se formează deprinderile, prin educație. Dar educația nu este neapărat una supusă rațiunii, ci există o modelare interioară a fondului sufletesc, care iese de sub controlul rațiunii și își pune pecetea pe fapta omului.
În literatură, rațiunea se supune acestui fond sufletesc și produce opera. Nu atât rațiunea dă valoare operei, ci fondul sufletesc, spațiul abisal – cum ar zice Lucian Blaga. Rațiunea este vânătorul, iar fondul sufletesc este câinele de vânătoare, care simte, ceea ce nu simte stăpânul, adică vânatul dorit, care este ținta finală a vânătorii. Numai că în literatură, e o vânătoare care dă viață, nu ucide.
Autorul și-a redactat singur cărțile, în baza simțului său critic și a publicat pe cheltuială proprie zece cărți în format clasic :
Cărți de poezie : Pe limba de șarpe, Îngerul alb, Portret în nisip, Icoane transparente, Rădăcini și aripi, Mireasa Luminii și Pe muntele anilor.
Eseuri : Tabloul din care curge Bucurie și Prizonieri în Lagărul Orizontului.
Proză : Lupta cu îngerii.
Cărți terminate – Proză de cu anvergură de roman : Comoara, Lupta cu Blestemul ( publicate integral pe internet ). Eseuri : Adevăruri colorate și Ochelari pentru miopi. Poezie : Simfonia Iubirii – publicată pe internet. Cugetări, sub titlul : Steaua Gândului.

PĂRERE

Pe când rabinul cel din Tars
Cosea gândirea cum ovăzul
Iisus cu fulgerul l-a ars
Să-și piardă de bigot rău văzul
Apoi spre-ai morții slujitori
N-a mai trăsnit să-i facă scrumuri
Pe când în cer pe gânditori
Ei îi urcau pe ruguri fumuri
Și azi când adevăruri gem
Pe sub bigoți nu-i taie-n bardă
Iar ei noi ruguri de blestem
Aprind sub gânditori să-i ardă
Acum de-s cobră și-mi fac moț
Înghit iar mielul de tăcere
Dar Domnul de-ar trăsni-n bigoți
Ar fi a lumii înviere

ÎN VIS, CA ÎN REALITATE

Iubirea-n vis un om era
Adică eu cel pus pe fugă
Fiind tristețea soața mea
Ce alerga să mă distrugă
Iar tu erai iubita mea
Adică însăși bucuria
Cu care după fuga-mi grea
Urma să îmi trădez soția
Avea pistol soția mea
Purta adică moartea-n mână
Cu ochi de gloanțe mă rănea
Răzbunătoare și hapsână
Dar chiar atunci din lada sa
Scotea curajul cred o zână
Ce-n vrăji soției îi lua
Pistolul moartea mea din mână
De-a fost proces tristețea mea
S-a zis că-i aspru pedepsită
Eu pașii-n veci să-mi calc pe ea
Și-n urmă moartea-mi s-o înghită
SOARTĂ

Să scap de malul cu noroi
Eu mi-am ales din gânduri calul
Să trec de minți adânc șuvoi
Spre-abia zărit de vise malul
Pe râu sub cronicele ploi
De ani înfrunt potrivnic valul
Dar azi în prea adânc șuvoi
S-a înecat sub mine calul
În ape reci de minți un sloi
Îmi iese-n față cu pumnalul
Să-mi fac iar calea înapoi
Altfel voi fi precum mi-e calul
Văd muște de opinii roi
De prin noroaie își fac valul
Trăiesc triumful în șuvoi
În timp ce îmi digeră calul
Tăișuri reci de minți vin ploi
Simțindu-mă mortal rivalul
Mă vor s-ajung un biet gunoi
Să fiu mai rău precum mi-e calul
Dar înainte merge-voi
Căci raiul mi-l va da pumnalul
Iar sângele-mi spre muște roi
Va fi otravă nu cum calul

POETUL

De Dumnezeu stă-n Tron de Soare
Poetul rază e-n stihii
Ce scrie inimii scrisoare
Cu litere de bucurii
De Dumnezeu e Bucurie
Poetul scrie-n infinit
Cu litere de veșnicie
Cuvântul vieții nesfârșit
De Dumnezeu e Visul Vieții
Poetul e condei de har
Ce în romanul bătrâneții
Rescrie tinerețea iar
De Dumnezeu e Stea Iubirii
Poetul scânteind Tăceri
Aprinde vers spre gheața firii
Și-aduce-n inimi primăveri
De Dumnezeu e Armonie
Poetul duh e-n Duhul Sânt
Cu versul cer de simfonie
Dând duh de viață prin Cuvânt

DROGAT

Un trandafir visa să îl sărut pe drum
Dar cornul datoriei stăruia să cheme
Iar legea îmi zicea nu-i timp de sărutat acum
De frumuseți de trandafiri și dragoste mai este vreme
Deși călcam pe vieți ajunse luturi și cenuși
Pe când argintul meu de ani eu mi-l turnam în steme
Precum urla ideea-n șefii trepăduși
Eu îmi ziceam de dragoste și trandafiri mai este vreme
O viață sclav la șefi bând droguri utopii
Nu ascultam cum inima spre frumuseți îmi geme
Căci în urechi răgea un corn de datorii
Și îmi ziceam de dragoste și trandafiri mai este vreme
Drogat de șefi azi sunt bătrânul sclav
Și-o viață am servit doar imnuri și embleme
Și încă-s numai datoriei slujitorul brav
Iar dragostei îi zic și azi de tine încă nu am vreme

PRIZONIERI ÎN LAGĂRUL ORIZONTULUI(eseuri)

O realitate nebună
Bieţii nebuni, cum evadează din realitate! Cum se abandonează pe ei înşişi, cum urcă pe cărările visului, cum coboară în adâncul unei vieţi trăite cândva! Ce amestec apoi de realitate şi fantezie! Câtă incapacitate de exprimare coerentă, logică! Bieţi nebuni! Dar numai ei oare fug de realitate? Şi de ce fuga de realitate? Răspun-dem la aceste întrebări şi la altele, după ce vom defini realitatea. Unele dicţionare o definesc ca fiind ceea ce există obiectiv. Dar cine ne dă garanţia că noi percepem doar ceea ce există obiectiv, când ştim că există şi halu-cinaţii?! Şi atunci să folosim două noţiuni: de realitate obiectivă şi realitate subiectivă, deşi realitatea este numai una, ea reprezentând un dat existenţial, însăşi existenţa concretă ori ideatică la un moment dat. Realitate este şi drumul de sub picioare, dar realitate este şi construcţia gândului, planurile noastre care pot fi îndreptate spre concret ori spre lumi ideatice. Dar omul normal nu ames-tecă haotic lumea mentală cu concretul vieţii, ci are o conştiinţă care ordonează, o luciditate în acceptarea datu-lui real ori a lumii ideatice, în măsura în care le consideră importante pentru sine şi pentru alţii. Apoi, problema este cât de căliţi, educaţi, formaţi suntem spre a primi realita-tea aşa cum e ea. Impactul realităţii asupra noastră poate fi agreat ori nu. Dar mai mult, realitatea existenţei noastre se constituie într-un mediu ostil voinţei noastre, idealuri-lor noastre. Se vorbeşte de efectele negative ale poluării mediului asupra noastră. Se vorbeşte de criza societăţii noastre. Se vorbeşte de criza de personalitate ş.a. În ve-chime, erau oameni puţini şi mediu de viaţă suficient tuturor. Războaiele, molimele ş.a. omorau populaţia. Deci şi atunci realitatea era într-o criză. Ori mai bine zis, natura, societatea, deveneau ostile unei existenţe norma-le. Puţinătatea oamenilor într-o anume zonă şi epocă istorică ne dă azi impresia de posibil confort, dar nu e chiar aşa. La un moment dat, Dumnezeu zice poporului evreu că nu-i va alunga pe toți duşmanii lui (alte popoa-re ostile poporului evreu), tocmai pentru că aceia vor stopa înmulţirea fiarelor sălbatice, mai periculoase pentru evrei, decât popoarele ostile… (Ieşire 23, 27-33).
Prin urmare, şi atunci când era spaţiu de manifesta-re suficient pentru om, exista o stare de criză: lipsa secu-rităţii personale. Iar mulţimea indivizilor pe unitate de spaţiu producea disconfort fizic şi psihic ca şi astăzi. În consecinţă, analizând impactul realităţii asupra fiinţelor, rar loc pe pământ, unde să nu fie probleme! Unde sunt mulţi indivizi apar probleme interne, dar şi de mediu. Pentru că un individ vrea să domine, altul este neputinci-os, apar ostilităţi din motive morale ori de ordin organiza-toric, mediul este destul de repede degradat prin deşeuri, moduri de comportament, de hrănire ş.a. Unde oamenii, fiinţele, sunt în număr mic apare problema singurătăţii, a izolării, a ostilităţii mediului ş.a.
De ce nu există totuşi o compatibilitate între fiinţe şi mediul de viaţă, o armonie? Este posibilă o existenţă în care nici individul, nici societatea, nici mediul de viaţă să nu fie în criză, să nu fie afectate?
Se pare că o aşa realitate va aparţine unei alte lumi pe care proorocii o vestesc. Noi încă ne extragem fiinţa-rea din perspectiva morţii altora şi a mediului de viaţă. Saţietatea noastră şi bucuria ni le aşezăm pe o temelie care însemnează moartea naturii. Deci realitatea se con-stituie într-o stare permanentă de alertă, de criză. Noi consumăm animale şi plante, care, datorită acestui mod al nostru de a trăi, reprezintă segmentul de mediu şi de viaţă sacrificat pentru traiul nostru. Viaţa ori moartea noastră se constituie în surse de hrană pentru alte fiinţe, iar noi simţim durerea felului în care ne consumă pe noi paraziţii, microbii, bacteriile, ciupercile ş.a. Vrem să tră-im? Adică vrem să omorâm? Căci viaţa noastră poate să însemnează pericol pentru natură şi fiinţe…
Şi, atunci, oare ce este realitatea, decât o junglă în care se manifestă ostilităţile inconciliabile? Putem trăi noi, oamenii, fără să nimicim plante şi animale, fără să ne poluăm tot mai mult mediul în care existăm? Idealişti au fost şi sunt în acest sens, dar deocamdată rămân idealişti. Realitatea îi contrazice. „Ne mâncăm unii pe alţii”, aceasta este realitatea noastră. Dar oare este normal să se petreacă aşa grozăvie în realitatea noastră? De vre-me ce aşa ne ştim de milioane de ani, tindem să zicem că e normal. Dar atunci, de ce nu ne este împăcată conşti-inţa cu o asemenea realitate? De ce se revoltă fiinţa noas-tră că este mijloc de promovare a vieţii altora, prin moar-tea ei? De ce nu este împăcată, dacă nu există altă realita-te? Or, poate tocmai pentru că există altă realitate, din care, prin strămoşi, am gustat ori prin preştiinţă, pregus-tăm, ori prin descoperire de la Dumnezeu ni se comunică câte ceva despre o asemenea realitate, a împăcării contra-riilor când viaţa unuia nu mai este condiţionată de distru-gerea altuia, poate de aceea nu suntem împăcaţi cu aceas-tă realitate pe care o trăim, realitate care ne creează dis-confort. De ce ar gândi mintea noastră „ceea ce nu e posibil”? Din două motive: spre a-şi găsi confort ideatic, dar şi pentru că există o asemenea „imposibilitate”. Dar cine decide ce este posibil şi imposibil la un moment dat? E ca problema de matematică de la şcoală. Unii stau ca boii la tablă şi spun că nu au o soluţie. Alţii, deja,demult, au rezolvat-o şi zâmbesc, mirându-se de incapacitatea celor de la tablă, peste care profesorul şi catalogul au adus năpasta. Capacitatea umană de rezolvare a proble-melor din această existenţă este diversă, însă limitele umane pot fi depăşite prin conlucrare cu Dumnezeu prin introducerea în modul de viaţă, a moralităţii. Omul moral luptă conştient pentru împăcarea elementelor existenţei, pentru eliminarea morţii… Dar datul acestei realităţi-junglă va persista până când Dumnezeu va interveni a treia oară în lume spre a elimina tot „răul care este astăzi spre bine”, adică perpetuarea vieţii nu va mai depinde în datul cotidian de nimicirea, moartea altora…
Şi atunci, dacă aceasta este realitatea noastră, să ne mirăm că sunt atâţia nebuni? Nebunii se ivesc din rândul acelora care suportă cu greu o realitate-junglă! Nebunii sunt primii cărora din cauza grozăviilor realităţii-junglă li se frânge pârghia de echilibru cu care se trece pe frân-ghia logicii şi se prăvălesc cu gândul în haos. După ei, vine o altă categorie de afectaţi: majoritatea, care, cred ei, ştiu că la sat e mai bine decât la oraş şi invers, că într-o ţară e mai bine ca în alta, că acolo unde nu au fost e mai bine decât unde sunt ei… Aşa, alegarea la munte, la ma-re, peste ţări şi mări, fuga de cotidian, idealizarea conce-diilor, când vei evada… Dar şi aceștia, ca indivizi, pot fi în vecinătate cu nebunii, numai că miraculoasa pârghie, în mersul
pe frânghia logicii, nu le-a scăpat încă din mâini…

2 Comments

  1. Poemele domnului Radu Petric aduc un parfum de Topârceanu şi o briză de epigramă. Poetul, suferind de nostalgie retro, are capacitatea să topească „gheaţa firii” – cu toate că nu e-n firea firii să fie gheaţă – şi să aducă „simfonice primăveri”, chiar împotriva oricăror previziuni meteorologice. Mă voi încălzi, din când în când, la verbul domniei sale.

    • STIMATE DOMNULE,GROŞESCU,MIE CHIAR ÎMI PLACE CEEACE FACETI!TOTUL SĂ FIE OBSERVAT SI SCRIS CU OBIECTIVITATE SI ÎNDRUMAT AUTORUL PE CÂT SE POATE!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.