Ion Oprişor( Turceni-Gorj)*Poezie*

Născut în localitatea Turceni-Gorj unde a facut studiile primare şi liceul economic, timp în care am debutat în revista Coloana în anul 1976. Domiciliază în Lugoj unde îşi desfăşoră activitatea de economist şi colaborator al revistelor Actualitatea Literară, Banat, Orizont şi alte reviste de profil. Coordonez cenaclul literar Anotimpuri al Casei de Cultura a Municipiului, coordonator al revistei Anotimpuri-Conferințele de vineri şi coordonator al conferințelor de vineri care au loc lunar în Lugoj. Coordonator şi organizator al festivalului internațional de poezie, festivalul de muzică şi poezie Aproape de inima ta precum şi tabăra de creație literară Româneşti împreuna cu USR Timişoara.

***
se mişcă-n baldachine subit cum cade rouă
frumoasă doamnă parcă-n obraji cu flori agreste
prin umbra duşumelei de ieri cu-o foame nouă
de şolduri moi şi lave şi de-amândou-aceste
ce lunecau odată în tremur lung de harpă
înconjurând odaia privind la candelabre
şi-n rugăciunea lină râdeai cu lacrimi parcă
de cerul prea aproape de visul din calabre
minţeai frumos atuncea strigându-l pe Iisus
o God strigai sporadic şi te-agitai teatral
de-atunci frumoasă doamnă fantasmele s-au dus
nu-l deranjez pe Domnul respir les fleur du mal

***
de azi am devenit şi nostalgic şi rău
până când nu ştiu exact
probabil până când va urca
primăvara în vârful cireşului şi asteniile
vor cânta din fluiere
uitaţi-vă la toamna asta
nici nu a început bine că îţi vine s-o împuşti rânjind
ca şi cum l-ai împuşca pe ăla care ţi-a luat femeia
ce toamne erau cândva
parcă le văd şi acum prin praful oglinzilor
poposind odată cu mine la prima cârciumă
vărsându-ne în monopoluri
ehei ce-l mai iubeam atunci pe cârciumar
fraţi de cruce până când deveneam cercuri concentrice
învârtindu-ne ochii după un alt frate cu potenţial
ce toamne Doamne ce toamne
dar şi acum e bine
tot frate sunt cu cârciumarul doar că
nu mai devenim cercuri şi nici nu mai găsim alţi fraţi
eu mai scriu din când în când două trei versuri
el mai scrie pe caiet încă două sute de vodkă
e bine
ce toamne Doamne
ce toamne

***
arde trotuarul şi se înfierbântă
ca un zeu tăcut şoldul şi-l răsfrânge
ţagăra din ornic începe să mintă
vitrinelor strada nu le mai ajunge
la marginea lumii îmi fuge piciorul
iluzia parcă ţine să mă prindă
când îi văd sandaua îngerii şi cerul
răsucesc lumina pulpei în oglindă
o privesc năucii o privesc şi eu
prin oraşu-n care plâng mereu statui
marile-nţelesuri zăbovesc mereu
în fotografia timpului ce nu-i
îndeajuns de toate ce a fost cuprins
lasă-n urma lui dâre de blesteme
Doamne ce frumoasă dar acum a nins
a rămas doar visul singur să o cheme

***
este ultimul şi cel mai vechi poem
mă învârt în jurul lui şi-mi fac semne-n cerul gurii

e trecut de miezul nopţii
cam pe la ora asta vin visele să se culce

au adormit până şi chiştoacele în scrumieră
seamănă cu nişte stafii speriate
la o şedinţă de exorcizare
blestemate şi multe

mai adaug unul căutându-i cu greu un loc

acum poate şi tu vei adormi în gând
sau poate o să te prefaci în cerneală străvezie
în râul ei
simt eu cel mai bine iarn***
un fir de lumină se strecoară prin geam
azi plouă. plouă bolnav în pahare înalte
alteori plouă cu râuri de vise ken ham
peste oameni de ceară încondeiaţi şi alte
matrapazlâcuri clare sau câte-un mit vetust
curgându-mi lin prin vene ca vinul lui orfeu
-pe care din păcate n-am apucat să-l gust,
duminica aceasta plouă din catedrale
vitraliile-s sparte şi-n ciobul lor, faust,
cu cele şapte acte se pune-n scenă iar,
incalte orologii din spaţiul prea îngust
bat jumătate ora din ce în ce mai rar

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.