Poetul Marin Toma*Poezia dragostei şi a iubirii*Poem neterminat*

PREFATA

Marin Toma – Glasul durerii

Ziaristul, creatorul de revistă şi animatorul cultural Marin Toma din ,,Dor de dor” îmi trimite în frumoasa lună mai, un buchet de lăcrămioare înlăcrimate scrise cu cerneala inimii.
Aceste ,,elegii pentru floarea secerată”sunt mai mult cântece de alean, gemete de suferinţă, cuvinte care n-au fost spuse la dureroasa despărţire de Neguţa, fiinţa dragă cu care a împărţit bucuriile şi tristeţile vieţii până când moartea l-a lăsat singur.
Cele două operaţii pe care le-a suportat, în urma cărora a rămas fără ambele picioare, au transformat calculatorul într-un prieten nedespărţit iar pe Marin Toma în poet. Asemeni marilor înaintaşi Vasile Alecsandri şi Eugen Jebeleanu, Marin Toma culege, din grădina amintirilor, picăturile de rouă ale sufletului său nemângâiat, dând la iveală câteva ,,Poeme neterminate” pentru că durerea sa e râu care nu seacă niciodată.
Aflat şi el, ca noi toţi, ,,în marea trecere”, poetul retrăieşte momentele fericite ale vieţii în doi.
Sentimentul dominant al acestor creaţii este cel de durere sfâşietoare transformată în lacrimă de mărgăritar.
Cu luciditatea lui Socrate care împărtăşea discipolilor prezenţi cum urcă-n el şarpele morţii, Marin Toma scrie o scurtă cronică a paradisului
conjugal, pe de o parte, şi a iadului existenţial, pe de altă parte.
Aceste poeme neterminate şi inegale valoric trebuie văzute ca un monument mai trainic decât bronzul închinat iubirii şi-n acelaşi timp ca trepte pe care Marin Toma le urcă spre puntea de lumină pentru a reîntâlni ,,steluţa” care i-a luminat existenţa.

Petruş Andrei
Vaslui
Mmbru al usr.

Marin Toma – Poeme neterminate

Comentându-şi sculptura sa funerară Sărutul, amplasată în cimitirul parisian Montparnasse, Brâncuşi sublinia: „În Sărutul nu a fost vorba despre o copie fidelă a două modele – bărbat şi femeie, care să drăgostesc, ci despre o viziune a iubirii fără de moarte, pe care eu am văzut-o cu ochiul minţii. (…). Iar cu cât veţi privi mai mult această operă, cu atât mai uşor îi veţi descoperi sensul. Misterul fecundităţii şi al morţii rămâne însuşi misterul acestei iubiri – care va supravieţui chiar şi dincolo de mormânt…”
Acesta este şi sensul POEMELOR NETERMINATE scrise de Marin Toma în amintirea defunctei sale soţii: „În seara Sfântă de Crăciun, / Trecuta-i în eternitate / Şi ne-ai lăsat făr´ rămas bun / Să ducem lupta mai departe.”
În versurile sale, Eros şi Thatanos se contopesc, accentuând iubirea fără de sfârşit. Dorul se preschimbă în lacrimă: „Am întors privirea plângând, / Călcând încet mai departe, /
Cu dorul în suflet arzând / Cătam către Ceruri înalte.”
Poetul a depăşit disperarea, adoptând, şi cu ajutorul credinţei, o viziune mai senină asupra existenţei, aş zice mioritică.Poemele neterminate reiterează mitul li Pygmalion, sculptorul care s-a îndrăgostit de propria-i sculptură, reprezentând o adolescentă perfectă, pe care zeii, ascultându-i ruga, au trezit-o la viaţă: „Din lacrimile plânse, / de când ai plecat, / am construit statuia făpturii tale / căreia încerc să-i dau viaţă / cu fiecare poem neterminat”
În reveriile sale, Marin Toma îşi închipuie că fiinţa iubită se va întoarce în grădina înflorită a casei conjugale: „ Trandafirii
albi pe care i-am iubit, / Au înflorit şi încă au boboci. / M-aplec şi mângâi câte o petală, / Spunându-le că tu, ai să te-ntorci.”
Când dorul îl copleşeşte, poetul ar dori să-şi însoţească iubita în eternitate: „Să vin şi eu alăturea de tine, / Ori, n-am spăşit păcatele lumeşti? / Mai dă-mi măcar o veste că e bine / Şi-atâta linişte pe unde eşti!”
Scrise în stil clasic, poeziile neterminate ale lui Marin Toma înalţă un imn iubirii fără sfârşit.

Lucian Gruia
Membru al usr.

Poem neterminat I

În seara Sfântă de Crăciun,

În seara Sfântă de Crăciun,
Trecuta-i în eternitate
Şi ne-ai lăsat pe toţi ceilalţi,
Să ducem lupta mai departe.

Ai câştigat o bătălie
Cu-o viaţă dură, inegală,
Şi ai trecut la Dumnezeu,
În lumea Lui,etern’ reală.

În seara Sfântului Crăciun,
Ne-ai dat la toţi strigare,
Să-ţi fim acum la căpătâi
Că-i ultima chemare.

Şi cine s-a grăbit, sosi
Şi le-ai simţit durerea,
Iar pentru cei ce sunt pe drum
Tu le păstrezi tăcerea.

O zi întregă am întrebat
De tot mai ai durere,
Iar tu-mi spuneai tot mai şoptit,

Că umbli printre stele.
Şi te-am lăsat să înţelegi

Să-mi spui cât e de bine,
Şi dacă nu vrei să mă iei,
Alăturea de tine.

Mi-ai spus ceva ne-înţeles,
Făcându-mi semn cu mâna.
Că pleci la Tatăl tău Ceresc,
Şi să mă rog într-una.

Şi dacă el mă va ierta,
Pe acelaşi drum, tu mă aştepţi
Dar pân’ atunci, mă vei veghea,
De sus din bolţile Cereşti.
(27 decembrie 2007, ziua înmormântării soţiei dragi, de neînlocuit, Neguţa.)

Poem neterminat ( II)

Făceţi-mi loc când ma vedeţi că plâng

Făceţi-mi loc când mă vedeţi că plâng,
Şi nu m-aplaudaţi de-oi da în joc şi cântec,
Nu sunt nebunul de la colţ, cu pântec,
Sunt doară eu…poetul..lasaţi-mă să plâng.

Făceţi-mi loc când mă vedeţi că plâng,
Lăsaţi-mi lacrima în gură să-mi pătrundă,
Şi apăsaţi-mi ochii cu batista udă
Că mi-i usucă dorul şi inima-mi inundă.

31 dec. 2007

Poem neterminat III

când luna…

când luna – n răsărire
îţi va trimte rază
ca semn de mângâiere
să te găsească trează

veghind iubirii mele,
să-i împleteşti cunună
s-o porţi cu tine-alături
o, tu, a mea stăpână !

Poem neterminat (V)

Eu, nu ştiu…

Eu, nu ştiu de-mi termin poemul
Acesta ce l-am început..
E poate prea târziu, bătrâne,
Tu eşti aproape un trecut.

Un trecut ce-l va cunoaşte
Poate dint-o filă ruptă
Un urmaş din prispa casei
Care-mi plânge şi m-ascultă.

20 ianuarie 2008

Poem neterminat (VII)

Nu vreau…

Nu vreau sa-mi ceri iertare
Iubirii, dă-i sărutul
Să ţină-o veşnicie
Să-nceapă cu-nceputul.

Poem neterminat VIII

Trec zilele…

Trec zilele trec, una după alta,
Şi eu te-aştept în poartă să revii,
Să mă întrebi de-i nemiloasă soarta
De te iubesc cum te-am iubit întîi.

Să vin la tine să te i-au de mână,
Şi să păşim din nou în bătătură,
Să mă întrebi de trandafirii roşii,
De florile ce le-ai sădit pe urmă.

Sâmbătă 9 februarie 2008

Poem neterminat – XIV –

Fără tine…

Fără tine-i veşnică iarnă,
În orice anotimp e iarnă.
De-i primăvară, vară, toamnă,
Fără tine-i e veşnică iarnă.

Azi florile-n drăgite de tine
Înfloresc, primăvara, vara,
Pe toate le-aş dori lângă mine,
De n-ar fi-n sufletul meu… iarna

9 martie,2008

Poem neterminat –X

Azi …

Azi m-au oprit ghioceii,
Întrebau toţi de tine:
De ce nu mai treci printre ei,
Cum ai trecut ani de zile?

Am întors privirea plângând,
Călcând încet mai departe,
Cu dorul în suflet arzând
Cătam către Ceruri înalte.

Duminică 24 febr.2008

Poem neterminat -XI-

De mărţişor

Azi, nu te-am mai cuprins în braţe
Cu zâmbet larg să te petrec,
Şi nu ţi-am oferit o floare,
Nici mărţişor ţi-am prins în piept.

Nici ziua mea din calendar
N-am mai ştiut dacă a fost.
Dar ştiu de-acum că tot mai rar,
Zilele-mi mai au vre-un rost.

1 Martie , 2008

Poem neterminat – XIII

Mi-e dor de dor

Mi.- e dor de dorul meu plecat
Pe drumul presărat cu stele.
Mi-e dor de dorul meu plecat
De-atunci îl caut printre ele.

Privesc la pernele din pat
Şi strig la chipul ce-am iubit:
Mi-e dor mai mult, de dor plecat
O, Doamne, tare-am obosit.!

8 Martie, 2008

Poem neterminat XV

Mai ştii la câte nu visai…

Mai ştii la câte nu visai
Să îmi oferi de ziua mea?…
Să fie merii plini de rod
Şi-n ochi să port iubirea ta

Şi iată merii vor rodi,
Aşa cum, mult ai fi dorit.
Doi ochi vor lăcrima, iubirea
Din ziua când m-ai părăsit.

Zi de Marti în fiecare lună,
18 martie, 2008

Poem neterminat XVII-

Doream…

Doream să fii nepieritoare
Iubirea s-o simţim din plin,
Căci meritai toate acestea…
Şi-n faţa ta să mă înclin

Dar viaţa ţi- a fost numai luptă
Sfârşită – n noaptea de Crăciun
Iar inima-mi rămasa-mi frântă
La poarta unui cimitir.

22 martie 2008-03-21

Poem neterminat XVIII

Rugă

De ziua ta, Neguţa
Să îmi apari în vis,
Să îţi sărut guriţa
Şi ochii care-au plâns,

Să vii mereu în casa ta.
Pe locul unde ne-am trăit
O tinereţe… nu-i aşa?
Şi unde am îmbătrânit.

Căci fără tine-mi este greu
Şi zilele – mi sunt cenuşii
Iar de atunci eu plâng mereu.
De ce-ai plecat şi nu mai vii?

Din seara Sfântă de Crăciun,
Rămâi …o neuitată-n veci
Când te rugam să mai rămâi
Iar tu-mi spuneai… că ai să pleci

24.aprilie 2008

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.