Costel Zăgan (T.Vladimirescu-Jud.Botoşani)*Poezie*

20 ianuarie 1958 – s-a născut Costel Zăgan la Tudor Vladimirescu, în județul Botoșani (sat al comunei Ringhilești)

1983 (în urmă cu 34 ani) – Costel Zăgan a primit premiul revistei „Steaua” la Festivalul de poezie „Poemele luminii”
1995 (în urmă cu 22 ani) – Costel Zăgan a primit premiul Asociației Scriitorilor din Moldova
2005 (în urmă cu 12 ani) – s-a publicat cartea „Hiperbole blitz” (debut editorial, apariție susținută de Ministerul Culturii) de Costel Zăgan
1 mai 2008 (în urmă cu 8 ani) – s-a publicat cartea „Cezeisme” de Costel Zăgan
martie 2012 (în urmă cu 4 ani) – poezia „Clarobscur de Dacia” de Costel Zăgan a primit nominalizarea la premiul revistei Artă și literatură la Concursul de creație patriotică (poezie)
11 octombrie 2012 (în urmă cu 4 ani) – s-a publicat cartea „Gravitația sufletului” (volum de versuri online) de Costel Zăgan
21 august 2014 – s-a publicat cartea „Erezii second hand” de Costel Zăgan la Eaitura Axa, Botoșani, în județul Botoșani
28 mai 2015 – s-a publicat cartea „Deșertul de catifea” (roman cibernetic) de Costel Zăgan la AXA, Botoșani, în județul Botoșani

Erezia capodoperei colective

.
Poezia-i arborele meu genealogic De pildă
azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu
Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc
Marea Neagră Pe valurile căreia am şi scris
ultimul poem de dragoste La prima oră ies
din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile
foarte bine puse la punct Cafeaua pare să
dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre
colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii
de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu
reşti-constanţa şi retur Finis coronat hopus
Bădiţă Mihai

EREZIA DE-A FI ULTIMUL OM

Copiii sunt poate ochii prin care
Dumnezeu cercetează lumea
Corinteni 13 cu 13
Nu înaintaţi totuşi
Nu-i interzis viitorul nu-i ultima
fundătură a condiţiei umane
Hei Homo Sapiens mă auzi
La stânga-mprejur e un ordin
Sigur că-mi amintesc
Potopul a fost însă o invitaţie
NU UITA ADAME
eu sunt dumnezeul tău cel de toate zilele
Nu doar o prăpastie cicălitoare

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o
termină de zidit moartea Dacă între noi
se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii
fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu
lui Dragostea rămânând un autoportret
ratat în doi Vai când moare un om Şi
Dumnezeu se sinucide puţin
Indiferenţa pradă a aproapelui nostru
Ne lasă iar rece O ce bere infernală
Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DEMOCRATIZAREA LITERATURII UNIVERSALE

Toată lumea (trebuie să) scrie De la cel
cu ţâţa-n gură până la ce ce n-a primit
ultima pensie Cu talent şi mai cu seamă
fără niciun fel de protecţie antiseismică
Se scrie de Doamne-ajută sau în dorul
lelii Parachiva Se scrie îngereşte ori de-al
dracului să vă ia Se scrie pur şi simplu că
nu este altceva mai bun de făcut Eu doar tac
în scris mă rog Însă nimeni nu mă crede Şi-mi
piaptănă blana sintetică numai cu păduchii lor di
gitali Eu torc foarte cuminte Virtual îmi merge
bine Salve (Asta-i în latină Că limba mea-i
monument UNICEF şi n-am voie s-o folosesc
la vorbit) Și nu-s decât
Un biet ţăran limbist get-beget

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.