Gheorghe Dudău (Albeşti-Botoşani)*Poezie de dragoste*

Născut la 10.09.1955 în satul Buimăceni, comuna Albești, județul Botoșani. Absolvent al unui Grup scolar de Construcții din Iași, Liber profesionist în domeniul construcțiilor mai mult de 35 de ani. În prezent, datorită unei afecțiuni ale plămânilor, fără ocupație.
Scriu de mulți ani poezie dar, lipsindu-mi fondurile necesare, nu am publicat în țară încă nimic.

Am publicat prin Lulu.com cinci volume de poezii cu imagini:
– În căutarea iubirii
– Blestemul unui vis
– Anotimpul iubirii
– Aoleu si vai bai Gheo
– Doamna unui vis
– Nopțile erotice ale iubirii
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Autoportret

Eu sânt poetul, cel care e cioplit
Așa cum e la țară, din bardă și topor,
Nu am nici școli înalte, nu-s nici un erudit
Și-mi place vorba simplă culeasă din popor

Nu cred în versul ales a fi bombastic
Să-mi fie rima bună, greoie și fardată
Cuvântul românesc, cel simplu și elastic
Mi-e pana din străbuni și limba ce mi-e dată

Nu sânt poet de vază, fălos și academic
Asa cum sânt prin cărți, prin ziare și reviste
Sânt Gheorghe de la țară, cu scrisul lui endemic
Să las pe-o coală albă cuvintele artiste

Mai scriu despre iubire părând un om despotic
Când scene de amor descriu în profunzime,
Dar sânt un om cuminte iar când compun erotic
Scriu doar esența vieții, gingaș, cu limpezime

Cam asta-i subsemnatul, țăranul trubadur
Scriu cum mă duce capul, ne stând s-aleg cuvântul,
Nu vreau să fiu didactic, nici lauri ca să fur
Ci dragoste din mine, s-o știe tot pământul.

Ochi de nu se văd, se uită

Două suflete pierdute
călătoare pe pământ
stau seara ca să asculte
tainice chemări de gând

Ea plecată să lucreze
undeva departe-n lume
El rămas ca să viseze
la iubirea-i făr’ de nume

Șoapte pline de mistere
de făgăduieli fierbinți
trec prin gânduri efemere
ce aprind în ei dorinți

Ea simțește c-o să zboare
de un roi de fluturi dusă,
el cum trupul tot îl doare
de dorința cea nespusă

Gingașă mâna dezmiardă
coapsa ce s-a dezvelit
și-un sărut făcut să ardă
frige sânul întărit

Ea se lasă-ncet cuprinsă
într-un geamăt de plăcere
el, o flacăra aprinsă
arde-n ea cu mângâiere

Se zbat trupuri calde, mute
pe al serii așternut
două suflete pierdute
retrăiesc al lor trecut

Ea sperând că o să vie
vremea de întors acasă,
el jurând c-o veșnicie
ca sa plece n-o mai lasă.

Timpul e neiertător
trece peste noi năvalnic
ne trezim în viitor
că am pribegit zadarnic

Geaba muncești, câștigi bine
dacă dragostea-ai pierdută,
iubirea ‘napoi nu vine,
ochi de nu se văd, se uită.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
De la pamânt la cer

Din vorbe dă-mi speranță,
din patimi mă mîngîe,
cu ochii mă dezbracă
din sâni dă-mi gingășie,
din gesturi mă dezmiardă,
din gură dă-mi suflare
să mă prefac în zeu,
să mă prefac în floare

Din brațe mă cuprinde,
din coapse mă zidește,
din răsărit de soare
și stele mă iubește,
din buze mă îmbată,
din gusturi fă-mă șic
ca să devin bărbat
în rai să mă ridic

Din sărutări mă-mbată,
mă leagănă-n amoruri,
cu sânulul tău m-adapă,
inundă-mă cu doruri,
din inimă mă cheamă,
din gândul tău mă strigă
ca să devin vulcan
iubirea mea să frigă

Din trup dă-mi împlinire,
din suflet dă-mi putere
să-ți fiu eu ție omul,
să-ți fiu lapte și miere,
atâta numai vreau
să pot să-ți dăruiesc,
de la pamânt la cer
iubirea ce-o trăiesc !
~~~~~~~~~~~~~~~
Vom fi doi

Mirosind a primăvară
se lasă amurgul iară
înflorind cu felinare
peste noapte, peste zare
o dragoste ce nu moare

În rochiță vaporoasă
cu privirea bucuroasă
ți-ai pus peste umeri șal
și plutești precum un val
când la vale, când la deal

De iubitul va ajunge
mijlocelul ți-l va strânge
la fel ca odinioară
într-o altă primăvară,
într-un alt lăsat de sară

De la geam eu te privesc
fără ca să îndrăznesc
să îți cer ca la plimbare
să mergem sub felinare
într-o dulce-mbrățișare

Știu că n-ai să crezi dar eu
sânt acel iubit al tău
ce-l aștepți la tine-n gând
cu inima tremurând
și cu sufletul oftând

Am să las aicea dară
în ‘ăst timp, în astă sară
inima să mi-o găsești
lângă tine s-o primești
să te plimbi mult, cât voiești

Seară bună, noapte bună
amândoi mână în mână
sub candelabru ceresc
vom fi doi ce se iubesc
și dragostea o trăiesc.
~~~~~~~~~~~~~~~~
Vulcanul

Hormoni dezlănțuiți frenetic
De trupul gol, nerușinat
Aleargă-n mine și besmetic
La tâmple cu ciocane bat

În ochii hulpavi, plini de sânge
Dorința arde, e vulcan
Țâșnind sălbatic a te strânge
Sub trupul meu ca să te am

Lascivă e a ta privire
Și sâni tăi obraznici stau
Să îi cuprind cu îndârjire
Cu buze arse să îi iau!

Mă zvîrcolesc precum un șarpe
Răpit de-o pasăre în cioc
Strângându-mă tot mai aproape
Să intru-n gura ta de foc

Mă țin de umeri tăi goi
Când mă arunci într-un abis
De fluturi dănțuind vioi
Purtându-mă prin paradis

Nu pot să cad, nu pot să zbor
Captiv mă ții între picioare
În jocul lor amețitor
Tu unduiești ispititoare

Mă las de voia ta purtat
Să mă devori așa cum vrei
Ca să erup nerușinat
Vulcan în tine de scîntei.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dragoste nebună

Ce dor nebun, ce foame de iubire brută
Mă domină pe suflet ca un tiran despotic,
De-mi amintesc de tine, e noaptea mea mai multă
Iar ziua curge tristă, desprinsă din haotic?

Ce mi-ai adus în suflet, iubire sau blestem
Să-l port povară vieții pe drumuri neumblate
Strigând în van la ceruri cuvinte să te chem
Ce se adună-n nouri de fulgere cu șoapte?

Când ești așa departe de ce-ai privit la mine
Cu ochi senini de ape scăldate în lumină
Ce curg neostenite iar chipul tău îmi vine
Să-mi tortureze dorul cu-a ta andrenalină?

De ce-n himere vise, mă mângîi, mă răsfeți
Urcându-mă pe culmi ce duc în nemurire,
Când știi că dorul doare, de ce mă mai îmbeți
Dând să îți beau otrava, dând să îți beau iubire?

Oh, dragoste nebună, femeie întruchipată
În dorul care arde nestins în trupul meu,
Cenușă-ai să mă faci, o pulbere-nstelată
Din muritor născând, doar pentru tine-un zeu!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Cad în genunchi

Mă uit în jurul meu și tot ce văd
E doar tristețe, lacrimă și stres
De parcă iadul ar fi semănat prăpăd
Iar toată omenirea asta l-a cules

Mă uit în stânga mea și vad doar sărăcie,
Copii orfani, bătrâni batjocoriți,
Părinți plecați la muncă-n pribegie
Familia jelindu-și, la rândul lor jeliți

Mă uit în dreapta, boală și necaz
Ce stau fără de-un leac nevindecate,
Izvor de lacrimi înghețate pe obraz,
Pe chipuri ca de ceară întristate

Mă uit în față, văd lăcomie, ură,
Bogați ce se răsfață în lux și în plăceri,
Fără de milă hoți ucigași care ne fură
Și ziua cea de mâine ca ziua cea de ieri

Mă uit în spate, doar jale si amar
Nu-i nici o amintire blîndă să m-alinte
De parcă toată viața mea a fost zadar
Pierdută fiind în lacrimi și cuvinte

Cad în genunchi ca să mă uit și-n sus,
Atât mi-a mai rămas în calea mea,
Ca să mă rog la Domnul, la fiul Lui, Isus
Să-mpartă iar la oameni în suflet dragostea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Rămâne doar în suflet

Am vrut ca tot ce scriu să îmi apară
Aici unde-s născut, la mine-n țară
Sperând într-o deșartă nebunie
Că voi putea ca să trăiesc din poezie

N-am vrut din cărți ca să devin bogat
S-adun comori, să-mi cumpăr un palat
Căci toate astea sânt deșertăciune
Am vrut doar să câștig un colț de pîine

Eu râd în poezie, fac dragoste, dar plâng
De multe ori de foame mâinile îmi frâng
Sau stau chircit durerea când m-apasă
Lipsind la boală vre-un medicament prin casă

Citește lumea poezia mea, poate le place
Dar dincolo de poezie cel ce scrie zace
Rugându-se la Dumnezeu să facă o minune
Să-și vândă cărțile pentr-o bucat’ de pâine

Nu sânt un cerșetor, nicicând n-aș putea fi
De foame scriind versuri mai bine aș muri,
Tot ce-am dorit, un sponsor la ceia ce am scris
Să public în a mea țară mi-a fost ultimul vis

Din cele șase cărți doar una o să-apară
Sponsorizată fiind, aici la noi în țară
Și poate Dumnezeu cu-a lui blândă măsură
Mă va lăsa să am pe mas-o firmitură

De nu, tot El destinul mi-l face și mi-l scrie
Să mor sau să trăiesc din vers, din poezie,
Rămîne doar în suflet tristețea și un mâine
În care poate vând o carte pentr-o pâine.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La fel ca și ieri

Departe de tine, beau cafeaua la masă
Privind pe fereastră la zorii ce vin
I-o liniște-adâncă, profundă în casă
Fumând o țigară în suflet suspin

Mă-ntreb ce să fac fără tine în astă zi
Ce îmi zâmbește c-un soare abia răsărit,
Unde să-mi port pașii pentru a te găsi,
Când căutările mele vor avea un sfârșit

Zeci de-ntrebări prin fum de țigară,
Pe fundul ceștii zațul nu-mi spune nimic,
I-o dimineață frumoasă, senină afară
Dar farmecul vieții nu-l simt nici un pic

Aș vrea să îmi las orice gând la o parte
Să pot a uita că trăiești, că exiști
Dar prea tîrzâie dorință, nu se mai poate
Adânc în mine crescută la viață persiști

Iau călimara, condeiul, banala hârtie
Și în fotoliul bătrân m-așez grijuliu
La fel ca și ieri și astăzi, în poezie
Să scriu despre tine, să simt că sânt viu.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Voi dăinui în viitor

Mă doare sufletul, mi-e greu
că n-am să fiu aici mereu
sa-ți spun că tare dragă-mi ești,
că-n suflet caldă îmi trăiești

Mă doare inima că mâine
n-am să mai fiu aici cu tine
plecat pe veci în nemurire
ducând gingașa ta iubire

Mă doare gândul că te las
plecând fără de bun rămas
pe drumuri fără bucurie
plecând să mor în veșnicie

Mă doare mâna când îți scriu
că viața mea nu mă vrea viu
și mă lipsește de cuvânt
bolnav să merg într-un mormânt

Mă doare inima că-n boală
nici trupul meu nu se mai scoală
să poată merge cu iubire
să-ți dea un strop de fericire

Mă doare, dar tu nu uita
c-ai fost mereu dragostea mea,
că-n suflet, inimă și gând
eu te-am iubit pe-acest pământ

Iar dacă mâine am să mor
voi dăinui în viitor
prin amintiri ce vor rămâne
mereu alături lângă tine.
~~~~~~~~~~~~~~~~~
 Te aștept iubite

În sobă focul vesel arde
Scoțând pe horn nouri de fum
Ce-n zorii zilei vor să scalde
Căzute geruri peste drum

Sculptate flori de gheață-n geam
Încetișor se tot topesc,
Ca dragostea ce-n suflet am
În lacrimi calde se sfârșesc

La masa mea, singură, tristă
Îmi sorb cafeaua aburindă
Iar gândul meu cu dor insistă
Pe cel iubit să îl cuprindă

El nu-i aici, plecat departe
În lumea lui să muncescă
Cu mine sufletul împarte
Din amintiri ca să trăiască

Că ne iubim nu-i o părere
Asemeni palelor de vânt
Gemând în crivăț cu durere
Ne-mbrățișăm peste pământ

În vatră sar scântei de jar
Cu trosnete ce mă înfioară
Aș vrea iubitul meu ca iar
Să-l simt cum toată mă înconjoară

Îmi sorb cafeaua și din gânduri
De gerul iernii viscolite
Îți scriu cu drag aceste rânduri
Să știi că te aștept iubite.

1 Comment

  1. Universul poetic al lui Gh Dudău, cuprinde valente nebănuite de rit erotic, cu circumstante pline de tandrete in cuplul iubit-iubită sau soț-soție. Poezia sa e accesibilă, rafinată, patogenă in cazul cuplurilor despărtite de vicisitudinile unei societăti care nu-și poate rezolva problemele .Poetul e sincer cu el insuși, necăutînd subterfugii stilistice de complezență.Merită urmărit.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.