Scriitorul Marin Toma despre prof.Constantin Ciopraga

Constantin Ciopraga (n. 12 mai 1916, Pașcani – d. 2 februarie 2009, Iași) a fost un critic și istoric literar român, poet, memorialist, profesor universitar, scriitor, membru de onoare al Academiei Române.
Activitate profesională:
Profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ din Iași (1947 – 1949)
Profesor la „Liceul mixt“ din Pașcani (1947 – 1949)
Cadru didactic la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1949)
Lector la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1951)
Conferențiar la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1957)
Profesor la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1962)
Șeful Catedrei de literatură română și comparată (1963 – 1983)
Lector de limba română la Paris (1959 – 1962)
Rector al Institutului Pedagogic din Suceava (1962 – 1965)
Doctor al Universității din București (din 1956)
Doctor docent al Universității „Al. I. Cuza“ din Iași (din 1968)
Director al revistei Cronica (1966 – 1970)
Distincții:
Profesorul Constantin Ciopraga a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”.
Volume:
„Calistrat Hogaș“, București 1960
„George Topârceanu“, București 1966
„Mihail Sadoveanu“, București 1966
„Portrete și reflecții literare“, București 1967
„Literatura română între 1900 și 1918“, Iași, Junimea, 1970;
„Hortensia Papadat-Bengescu“, București 1973
„Personalitatea literaturii române“, Iași 1973 (versiune franceză 1985, versiune engleză 1981, ed. revăzută și adăugită, 1997)
„Ecran interior“, versuri, Iași 1975
„Între Ulysse și Don Quijote“, Iași 1978
„Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originale“, București 1981
„Propilee. Cărți și destine“, Iași 1984
„Nisipul“, roman, București 1989
„Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale“, Iași 1990
„Amfiteatru cu poeți“, Iași 1995 (ed. II revăzută, 2001)
„Caietele privitorului tăcut“, memorii, Iași 2001
„Perspective“, studii critice, Iași 2001
„Baltagul. Privire critică“, Cluj-Napoca, 2002
Cu dragoste şi respect, despre Domnul Profesor Constantin Ciopraga, la Paşcani, în oraşul naşterii sale

În sala „Arcadia” a Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, instituţie centrală a oraşului, situată pe strada Moldovei (menţionăm toate aceste nume pentru că par a fi un răspuns la vestea evenimentului), de Sf. Irina, pe 5 mai 2016, a fost sărbătorită amintirea academicianului Constantin Ciopraga, la centenarul naşterii.

Ne-am bucurat să fim acolo şi să ascultăm omagiată într-un buchet de intervenţii personalitatea celui de-al doilea cel mai ilustru fiu al aşezării, cum s-a şi spus nu o dată, alăturându-se de asemenea nu o dată amintirea lui Constantin Ciopraga celei a lui Mihail Sadoveanu, nu numai fiindcă Mihail Sadoveanu a fost scriitorul mult iubit de Constantin Ciopraga, iar Constantin Ciopraga este considerat exeget de primă mărime al lui Mihail Sadoveanu, şi nici pentru că amândoi au fost academicieni, ci în sensul aspiraţiei conţinute în acest înalt titlu – de nemuritori.

Cuvântul de deschidere i-a aparţinut primarului, Dumitru Pantazi, care, după ce a elogiat omul şi cărturarul, a menţionat că din respect pentru acest spaţiu şi pentru oamenii locului, Domnul Profesor a coordonat ani de-a rândul manifestările dedicate aici la început de noiembrie lui Sadoveanu, oferind astfel un exemplu al faptei care trebuie urmat. În acest sens, prin grija Casei de Cultură, primii paşi au şi fost făcuţi, manifestarea aceasta fiind a doua consacrată acad. Constantin Ciopraga. Ca primar al urbei, s-a angajat să susţină orice proiect menit să scoată în relief personalitatea distinsului concetăţean, astfel se va căuta un loc de amplasament pentru bustul acad. Constantin Ciopraga şi va fi iniţiat un proiect de hotărâre pentru ca o stradă în Paşcani să-i poarte numele.

În continuare, moderatorul simpozionului – titulatura sub care s-a desfăşurat manifestarea comemorativă -, prof. Ionuţ Hărăţu, l-a invitat să ia cuvântul pe universitarul, autorul unor valoroase tratate ştiinţifice, traducătorul (primul în română al lui Freud şi Adler), literatul, publicistul Leonard Gavriliu, şi Domnia Sa om de seamă al oraşului Paşcani, dar bine cunoscut şi multor suceveni care i-au fost sau nu studenţi. Anunţând tema, „O sută de ani de la naşterea lui Constantin Ciopraga”, prof. Ionuţ Hărăţu a anunţat că există şi un subtitlu, într-o manieră care îl defineşte pe dr. Leonard Gavriliu, acesta fiind: „Nişte puneri la punct”. După o privire atentă şi cuprinzătoare asupra biografiei şi operei criticului şi istoricului literar, memorialistului, poetului şi romancierului Constantin Ciopraga – 20 de titluri, „o operă literară impresionantă, ce poartă pecetea sobrietăţii şi eleganţei stilistice”, dr. Leonard Gavriliu a insistat asupra aprecierilor lui Marian Popa, Dan Mănucă şi Cassian Maria Spiridon, acesta din urmă, reprezentant al unei generaţii mai tinere, văzând în Constantin Ciopraga „un autor proteic, cu multiple faţete”, ale cărui cărţi „au impus o personalitate a literaturii române”. Desigur, în rezonanţă cu subtitlul, prelegerea a avut şi accente polemice, punerile la punct vizând doi cunoscuţi autori de istorii literare, dar cum, cu siguranţă, acestea vor avea parte de spaţiul tipografic necesar în revista dr. Leonard Gavriliu, „Spiritul critic”, revistă care ajunge întotdeauna şi pe biroul directorului cotidianului „Crai nou”, Dumitru Teodorescu (fost student al dr. Leonard Gavriliu), îi lăsăm pe cititorii acesteia să le descopere singuri.

Despre „Constantin Ciopraga. Omul şi Profesorul” a povestit cu multă căldură bucovineanca Ioana Irimia, preşedinta Societăţii Culturale „Plai mioritic. Iaşi-Chişinău-Cernăuţi”, amintindu-şi surâzătoare că a trezit uimirea colegilor cu o temă despre Sadoveanu la lucrarea de gradul didactic I, coordonată de prof. univ. dr. Constantin Ciopraga, dar şi mândră de replica sa, „Prefer să cad de pe un cal alb, frumos, decât de pe o mârţoagă!” I-a elogiat sensibilitatea, bunătatea, rigoarea şi l-a evocat ca pe un om pentru care Munca, Prietenia, Tradiţia şi Familia se trăiau cu majusculă. Prof. Ioana Irimia a mărturisit că şi azi se simte onorată de implicarea Domnului Profesor Ciopraga, membru fondator al Societăţii „Plai mioritic” în activităţile acesteia. Doar în Europa, cu „Eminescu în faţa lumii”, nu a putut să-i însoţească, în schimb l-au simţit tot timpul alături, îndeosebi cu recomandările de a vedea cutare sau cutare obiectiv cultural în Paris.

În acest punct al depănării amintirilor dnei Ioana Irimia, eu însămi mi-am adus aminte că spunându-i artistei plastice Lucia Puşcaşu că urma să plec la manifestarea comemorativă de la Paşcani, mi-a povestit de minunatele ore de geografie, trăite ca elevă la Liceul de Artă din Iaşi, cu neuitata sa profesoară de atunci, Doamna Margareta Ciopraga, soţia acad. Constantin Ciopraga. Călătorii aievea, în care elevii vedeau tot ce văzuse profesoara, tot ce visa să vadă.

Fost student al lui Constantin Ciopraga, profesorul şi poetul Gheorghe Simon s-a confesat: „Am învăţat de la Domnul Profesor arta discreţiei. Acesta era Profesorul!” Şi şi l-a amintit când i-a avut invitaţi în amfiteatru pe Marin Sorescu şi Tudor Gheorghe, emoţionat până la apropierea lacrimii, la mormântul fiicei lui Vlahuţă, începând un curs cu o poezie de Dimitrie Anghel… La rându-i, „Fiul Agapiei”, cum Gheorghe Simon şi-a intitulat cel mai recent volum, a ales şi ne-a citit două poezii din paginile sale

Cu patosul şi sinceritatea care-i caracterizează cuvântul, cu mândria şi afecţiunea vii şi peste timp pentru ilustrul său Profesor, monahia Elena Simionovici de la Mănăstirea Voroneţ, a avut parte de tăcere desăvârşită, cât a vorbit, şi de călduroase aplauze, când a încheiat.

De aproape şi de departe pentru păşcăneni, adică originar din Văratic, dar venind de la Bucureşti, cercetătorul şi istoricul literar Nicolae Scurtu, apreciind ca „înălţătoare” ziua „când în urbea natală evocăm un mare şi foarte distins intelectual al acestei ţări, Profesorul Constantin Ciopraga”, a povestit despre cele două prilejuri în care l-a cunoscut personal. Întâi la Văratic, în vizită la o maică, ce în viaţa de mireană devenise personaj al unuia din romanele lui Anton Holban, şi a doua oară în 1988, la Centenarul Ilie Torouţiu, când, la Solca, Domnul Profesor Constantin Ciopraga a condus lucrările manifestării comemorative. (Amintirea acelei întâlniri rămâne asociată în memoria lui Nicolae Scurtu cu sentimentul unui examen cu Domnul Profesor Ciopraga. Trecut cu bine!) Timpul, creaţia academicianului au lucrat în limpezirea unui adevăr, pe care istoricul literar Nicolae Scurtu l-a formulat astfel: „În constelaţia cărturarilor, oamenilor de litere, Profesorul Constantin Ciopraga este o personalitate cu totul şi cu totul nemaiîntâlnită în spaţiul românesc”, ca să vorbească apoi de discreţia şi de distincţia sa, de „o anume tandreţe în a te apropia de textul literar”, de maniera de a comenta textul literar pornind de la chestiuni secvenţiale până la epuizarea întregului. Citise enorm, citea tot, la curent cu tot, ştia tot, nopţi şi zile lucra, era un „uriaş cărturar”, iar convingerea lui Nicolae Scurtu este că ar fi putut fi profesor la oricare din marile universităţi ale lumii. Monografiile sale despre Topârceanu, Hogaş, Hortensia Papadat-Bengescu, „nu au fost depăşite”. În ceea ce priveşte omul, de admirat că după experienţa războiului, a prizonieratului, putând să încremenească în ipostaza de victimă, să ceară pensii, grade, a preferat să se claustreze în bibliotecă, între cărţi, creând „o lume de simboluri, o pădure de metafore în stilul său critic”, cărţi care te instruiesc, te formează, cărţi care modelează. „«Literatura română între 1900 şi 1918» este o carte fundamentală, care şi astăzi se citeşte şi se foloseşte cu mult folos!”

În continuare, Nicolae Scurtu a vorbit despre dialogurile culturale, literare întreţinute de Profesor cu o sumă importantă de cărturari, dar şi foşti studenţi, doctoranzi, anunţând că toată această corespondenţă depistată până acum de Domnia Sa (circa 1500 de scrisori) va fi publicată în două volume (de format academic), „Constantin Ciopraga şi contemporanii săi”, încheind cu un apăsat îndemn spre lectura marilor noştri scriitori, a cărţilor Domnului Constantin Ciopraga, cel care „după Garabet Ibrăileanu este cel ai important spirit critic al acestor locuri (nu întâmplător a ales să vină şi să lucreze vară de vară la Văratic)”.

O să trec peste cuvântul nostru, tot o mărturisire de admiraţie, respect şi dragoste, pentru a spicui în continuare câteva din gândurile universitarului şi istoricului literar Nicolae Creţu, care a văzut în Constantin Ciopraga „exegetul fundamental al lui Sadoveanu”. Dorind să vorbească îndeosebi despre „Personalitatea literaturii române“, „sinteză de vârf”, „supremă”, prof. univ. dr. Nicolae Creţu a ţinut să observe întâi că aparţine unei opere construite „organic”, organic în ceea ce priveşte raporturile dintre toate cărţile Profesorului Constantin Ciopraga, şi că această operă s-a construit pe temeiurile personalităţii Profesorului Constantin Ciopraga, receptivităţii, creativităţii sale. Ceea ce o articulează este intenţia de a face studiul a ceea ce unifică în profunzime creativitatea românească literară: identitate etno-culturală. Nicolae Creţu s-a referit de asemenea la deschiderea spre modernitate a istoricului literar, la datoria criticii de a convinge, nu de a seduce, şi a afirmat că Profesorul Constantin Ciopraga este „una din marile autorităţi critice ale României de după cel de-al II-lea Război Mondial, autoritate căreia i te poţi adresa cu încredere”. Critica sa are un „limbaj elevat”, dar totul se bazează pe studiu, pe căutarea rădăcinilor, a adâncurilor: „Tocmai într-o epocă în care se vorbeşte atâta despre globalizare este cu atât mai nevoie de un punct de vedere ca al Profesorului Constantin Ciopraga”.

Prof. Ionuţ Hărăţu, care a moderat cu plăcere şi competenţă manifestarea, în acest moment al ei a îndreptat atenţia participanţilor spre poetul Constantin Ciopraga, citind un poem din volumul „Ecran interior”, dedicat iubirilor vieţii sale, soţia, Margareta, şi Magda, fiica, pregătind astfel, inspirat, cel mai aşteptat cuvânt al sărbătorii Centenarului Constantin Ciopraga la Paşcani, cuvântul universitarei Magda Ciopraga. Acesta a fost însă precedat de intervenţia directoarei instituţiei-gazdă, Daniela Calistru, care a evocat implicarea Domnului Profesor Constantin Ciopraga în organizarea, desfăşurarea şi promovarea Zilelor dedicate lui Mihail Sadoveanu la Paşcani, rol preluat de fiica Domniei Sale, Magda Ciopraga, căreia, în semn de recunoştinţă, în numele păşcănenilor, i-a acordat o Diplomă de Excelenţă. Şi flori de primăvară, florile iubite de Domnul Profesor. (Apropo de flori, nu avem cum să trecem peste numele celui care a adus o adevărată grădină la sărbătoare – Gelu Costăchescu Jr., membru al Societăţii „Plai mioritic”).

Conf. univ. dr. Magda Ciopraga şi-a atenuat primele emoţii cu un buchet de mulţumiri pentru organizatori şi pentru participanţi, pentru toţi cei care au dat înălţime ideatică şi sentiment evenimentului. În ce ne priveşte, monahiile Elena Simionovici şi Teofana Vlad, împreună cu mine, cel mai mult ne-a bucurat exprimarea gratitudinii faţă de stavrofora Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, care chiar de ziua numelui cuvioşiei sale, Sf. Irina, a îngăduit şi a binecuvântat această deplasare la Paşcani.

Marcată de apropierea ambilor părinţi, pe care i-a iubit „în egală măsură”, distinsa universitară şi-a amintit cu drag de amândoi, amândoi şi primii profesori ai Domniei Sale, atât de mult cu grijă şi bucurie să înţeleagă ceea ce auzea, să ştie mai multe despre ce vedea, încât şi acum îi lipseşte, „aproape fiziologic”, „această informare în direct, ca o respiraţie, ca o inspiraţie”. Apoi, pentru amândoi, pentru toţi trei, de fapt, triunghiul Paşcani – Fălticeni – Târgu Neamţ avea valoarea unui spaţiu sacru. Şi-a mai povestit fiica, Magda Ciopraga, despre neoboseala, neodihna Părinţilor săi, Margareta şi Constantin Ciopraga, mari lucrători, şi în zilele obişnuite, şi în cele de sărbătoare.

În această reticenţă de a face confesiuni şi dorinţa de a nu dezamăgi aşteptările publicului dominat de profesori şi elevi, precum şi în alegerea cu eleganţă şi tact a unei căi de mijloc, am recunoscut şi la Magda Ciopraga arta discreţiei stăpânite desăvârşit de părintele său. Părinte care, povestea Nicolae Creţu, a avut atâţia alumni, studenţi, doctoranzi, încât doar un stadion ar putea să-i cuprindă. Aşa că atunci când Magda Ciopraga a încheiat cu un simplu, dar din inimă, „mulţumesc”, a fost ca şi cum nu „Arcadia” Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” din Paşcani ar fi aplaudat îndelung, ci toată lumea aceea de discipoli. Ar fi aplaudat şi s-ar fi înclinat în faţa celui care le-a fost, le-a rămas magistru. Pentru mulţi, chiar Magistrul.
14 MAI 2016 DE DOINA CERNICA,

1 Comment

  1. Personalitate literara multiplă, Constantin Ciopraga este readus in prim planul atenției noastre de catre maestrul Marin Toma, printr-o succintă analiză , punctată prin date biografice selective, activitate literară cronologică , comemorări omagiale și confesiuni sentimentale care repun in circuitul literar al valorilor, alte personalităti din sfera de influiență a exponentului. Marin Toma nu se dezminte nici de această dată prin puterea sa de pătrundere a esențialului prin găsirea acelor elemente care să activeze plenar, valentele devoalate ale unor individualități conștiente și libere. Multumim, Marin Toma și felicitări pentru neobosita activitate desfășurată.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.