Ciurezu Mariana (Piteşti)*Poezia sufletului*

Mă numesc CIUREZU MARIANA ,m-am născut la IAȘI în 17 decembrie 1956,
Studidiile le-am făcut la IASI, absolvind studiile facultații de Chimie și Tehnologie a Produselor Textile
Debutul l-am făcut în volumul ,,VARA,,editat sub egida Asociației,,Universul Prieteniei” în anul 2009;În anul 2010 public în următoarele volume-
– Călători prin timp
– Culegere de pozii religioase volume coordonate de Dănuț, Deșliu
În anul 2011 public în următoarele volume;
-Vis şi pasiune Antologie a saitului ESENȚE
-Amprente Temporale vol.I Antologie a saitului CRONOPEDIA Cărticica mea de Crăciun Antologie a saitului NEGRU PE ALB
În anul 2012 public în următoarele volume-
-Ppoezia culorilor editat de Expresia Ideii a d-nei MARIANA BENDOIU
-AMPRENTE TEMPORALE VOL II editat de de saitul CRONOPEDIA
-CĂUTĂRI PRIN VARA ARSĂ DE CUVINTE Antologie a saitului ESENȚE
În anul 2013 public in următoarele volume

-CU PUPICI PENTRU CEI MICI editat de Asociatia EXPRESIA IDEII
-SPRE TINE DOAMNE editat de Asociația EXPRESIA IDEII
În anul 2014 am publicat poezii in următoarele volume
-LUMINĂ DIN LUMINĂ Antologie publicată de saitul NEGRU PE ALB
-UN VERS , O POEZIE volum publicat de ed.DANTES PRESS
-CĂLĂTORIE ÎN REGATUL CUVINTELOR VOLII
-PRIETENI PRIN POEZIE editat de ed. DANTES PRESS
-CĂLĂTORIE ÎN REGATUL CUVINTELOR VOL III ED. DANTES PRESS
-POEZIA PRIETENE MEA editat sub egida ED.DANTES PRESS
-CĂLĂTORIE ÎN REGATUL CUVINTELOR VOL V editat de ED. DANTES PRESS
-POEȚI TOMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME editie româno-germană editată în colecția GRAI ROMÂNESC
-IUBIREA UN COLȚ DE RAI –ED. DANTES PRESS
-UNDEVA … ÎN POEZIE ANTOLOGIILE EDITURII INSPIRESCU NR 7
-NOSTALGII DE TOAMNĂ publicat sub egida ED. DANTES PRESS
-În anul 2015 public în următoarele volume
-TREPTELE CUVÂNTULUI-ANTOLOGIA Universul Prieteniei -Ed PIM Iasi 2015

-GÂNDURI PENTRU MAI TÂRZIU –Antologiile ED. ISPIRESCU 2015
-NOSTALGII DE VARĂ Ed. DANTES PRESS 2015

VOLUME DE AUTOR
-ANOTIMPURI CU PARFUM DE LILIAC publicat în anul 2013 de ED. INSPIRESCU
-TRANDAFIRII POARTĂ MIROSUL IUBIRII publicat in anul 2014 de ED. INSPIRESCU
-PICĂTURI DE ZARE publicat în anul 2014 de ED. DANTES PRESS
-RUGĂCIUNILE MELE publicată in 2015 de ED. DANTES PRESS
-GĂNDURI RĂTĂCITE PRINTRE CLIPE -2015- ED. DANTES PRESS
-CRINI PRINTRE SPINI -2016-ED.COLECȚIA LIFE ART

Dac-aș putea…

Aș aduna din stele picături de zori
Să-mi fac inele și colier cu flori,
Dimineața când s-arată, să strălucesc
Învăluită de minunea că iubesc…

De la soar-aș lua străluciri fugare
Și le-aș așeza la întâmplare
Pe vise, pe gânduri, pe clipe rătăcite
În lumea asta de speranțe pierdute…

Să plutesc aș vrea pe marea despletită
De liniștea imensă să fiu vrăjită
De valuri înspumate mângâiată
Și cu brațe de apă îmbrățișată…

Dac-aș putea visele le-aș transforma
În fărâme de lumină și aș curma
Toată dureara peste ani adunată
De gânduri neîmplinite vreodată…

Încă un an…

Mă mângâie iarna cu raze de soare
și-mi mai pune un an în spinare,
mă cheamă printre fulgii albi și pufoși
mă minte că toți am rămas frumoși
și timpul care-n goană trece
nu-și pune pe noi mâna lui rece…

Doar oglindă acunsă printre clipe
încească prin semne să-nfiripe,
mesajul obrajilor fără culoare
lăsat de timpul care nici când nu moare
și trece adunând anii în pripă
chiar dacă sufletul în zadar țipă…

Șaizeci de anotimpuri am adunat,
povești cu primăvar-am depănat
vara m-a-mbrăcat cu căldură
ș- am uitat a timpului măsură,
a venit apoi toamnă ruginie
și, am intrat într-o tristă agonie…

Iar iarna cu fereia de stele
risipite pe a părului inele ,
îmbracă în culori imaculate
zilele urâte, nopțile uitate…
toate-s iluzii ascunse de vreme
rătăcite printre rânduri de poeme…

Furtună-ntr-un pahar cu gânduri…

Zbor de fluturi în plină iarnă,
Gânduri răzlețe care cheamă
Amintiri pierdute de teamă
De timpul în strai de aramă…

Furtună ascunsă-n gânduri
Vise pierdute între rânduri,
Printre fulgi de zăpadă stingheri
Mâine care vine de nicăieri…

Furtună-ntr-un pahar cu gânduri
Cu vântul car-adâncește riduri
Pe obrzul zării ascuns de iarnă
Tristețea să nu s-aștearnă…

Și peste atâta-ntindere albă
La streașina casei ca o salbă,
Țurțuri d-argint sfideză zarea
Așteptând cu sete…înserarea…

Furtună-ntr-un pahar de gânduri
Cuvinte furișate printre rânduri,
Împrăștiate peste zarea de zăpadă
Cu prima ninsoare ca să cadă…

Reverberații…

S-a răsturnat paharul cu iluzii
In zarea plină de confuzii,
Iar gerul adună una câte una
Și așa se-mpletește cununa…

Timpul, măsoară eternul nevăzut
Din clipele care tocmai au căzut
Și trece, trece pe-ndelete
Fără patos, cu vântul în plete…

Și cad iluzii pe pământul rece
Se risipesc în timpul care trece,
Rămân regrete sau reverberații
În sufletul încărcat de vibrații…

E rece noaptea și străină-i zarea
În întuneric ai rătăcit cărarea,
Nu-i nimeni să-ți îndrume pașii
Doar vântu-și întărește bașii…

Reverbarații răscolesc amintiri
Pentr-o clipa renasc trecute iubiri,
Iluzii risipite de nemilosul timp
Care trece, anotimp după anotimp…

Unde ești?

Iar mă-mbie noaptea cu vise
Te caut printre gânduri ucise,
În zările aprinse de soare
Printre șoapte reci de uitare…

Unde ești oare? întreb fără rost
Și timpul îmi surâde anost ,
Cuvintele se pierd în eter
Când totu-i ascuns în mister…

Plecăm în vise , împreună
Cu mâinele prinse-n cunună,
Dar dispari și sunt singură mereu
Îmi este frică și-mi este greu…

Timpul trece ,s-așterne uitarea
Doar visele –mi aduc marea
Și simt îmbrățișarea rece
Când cu valuri peste mine trece…

Visele mă poartă la munte
Legănată pe creste cărunte,
Acolo tot singură mă pierd
Pe poteci, cu vântul mă dezmierd…

Ești ascuns în visele mele
Acolo mă amestec cu ele
Plasmuire de gânduri în ceață
Dispari în fiecare dimineață…

Martie printre gânduri

Pe ramuri cenușii mângâiate de soare
Martie așează pete de culoare,
Muguri plăpânzi sărutați de mama natură
Deschid ochii verzi căutând căldură…

Parcă la un semn natura se trezește
Din somnul iernii și ușor pornește
Să-mbrace zarea cu adieri plăcute
Să-nflorescă valea in culori știute…

Miresme blănde mângâie înserarea
Înfiorează gânduri și cheamă depărtarea,
Șopteșc mereu neînțelese cuvinte
Spuse de mult în uitate jurăminte…

Primăvara-i anotimpul iubirii
Natura, îmbată cu vrajă fericirii,
Uiți o clipă de durere și-ntristare
Vezi măreția vieții mângâiată de soare…

Florile-și deschid corole de lumină
Natura înverzește și de viață-i plină,
Martie printre gânduri aduce bucurie
Fiind a frumuseții nesfârșite mărturie…

Întrebări…

Unde se duc clipele, când se duc
pe unde le poartă timpul năuc,
oare nu le cuprinde teama
când se rostogolesc de-a valma?…

Și cuvintele unde s-ascund
de rămân doar rănile din gând,
este cumva un castel din cuvinte
uitate sau rămase-n minte?…

Sau timpul le adună pe toate
le-mprăștie ca pe nestemate
ajutat de vântul care bate
și le duce departe, departe…

Iar amintirile cum de dispar?…
parcă există un neștiut tipar
după care, croite de soartă
se pierd în zarea-ndepărtată

Întrebări, nesfârșite iulzii
nimicul îmbrăcat în confuzii.
timpul care tocmai a trecut
și nici măcar nu l-ai cunoscut…

Noaptea…

Eșarfe de-ntuneric împrăștie zarea
când noaptea, pe furiș își trimite chemarea,
și-mbracă totul într-o negură deasă
înfricoșătoare, rece și alunecoasă.

Din turnul părăsit un oblon cere îndurare
la vântul care bate din ce în ce mai tare,
agățat într-o veche balama ruginită
se tânguie la ferestra de mult părăsită.

Luna s-a ascuns printre norii de vată
nici un felinar lumina nu-și mai arată,
un sentiment de frică totul înconjoară
și transformă noaptea într-o taină bizară .

Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașă
un felinar luminează o casă nevoiașă,
dar vântul o zărește și suflă cu putere
lumina s-o stingă ,dar …totul e tăcere…

Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zarea
noaptea se retrage ș-așteaptă înserarea,
mereu, zi după noapte cursul și-l urmează
și existența cu bune și rele colorează…

Dimineață de primăvară

S-aprind depărtări cu lacrimi de lumină
Și soarele de ieri îi caută pricină,
Norului răzleț piedut în depărtare
Să plece , să nu se mai oglindească-n mare.

Dimineața-și caută pomii plini de floare
Care ieri înmiresmeau vechea cărare,
Poate astă noapte a bătut vântul pribeag
Și-a scuturat toate florile-n prag…

Sau poate nu-i asta grăgina-nflorată
Pe care dimineața o caută dispeată,
A rătăcit drumul în căutare de flori
Și s-a pierdut prin zare cu stingheri nori…

Și cum să nu te pierzi în atâta frumusețe
Mângâiată de soarele care dă binețe,
Simți cum te cuprinde năvalnic bucuria
Și cum s-așterne peste zare armonia…

Printre cuvinte…

Norii stau să cadă peste zborul de fluturi,
aripi pudrate cu vise împrăștie gânduri,
praful de stele risipit în depărtare
strălucește, luminat de razele de soare.

Mă împrăștii printre nori de vată uneori
când aștept miracole să se deschidă-n zori,
sau mă las în voia adierilor de vânt
care așează toate visele pe pământ.

Marea cu valuri de spumă mă fascinează
și mă-ndeamnă să visez mereu trează,
atunci văd cum stropii de apă sărată
încearcă să cuprindă zarea înlăcrimată.

Mă-mprăștii și m-adun printre cuvinte
când lacrimi cuprind nespuse jurăminte,
și dragostea căutată timp de o viață
apare și pleacă în aceeași dimineață.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.