Calancia Traian(oraşul Săveni-Botoşani)*Proză umoristică*

MIRANDOLINA

Frumos nume, nu? Numai că n-o chema aşa. De fapt dacă toată lumea o ştia de Mirandolina, ce importanţă mai are cum o chema cu adevărat. Era o femeiuşcă singură, al dracului de „afurisită”, care dădea bătaie de cap femeilor din târgul de la poalelele munţilor Bucovinei. Venise în târg ca şi casieră CFR odată cu deschiderea gării din localitate. Singură fiind, se lipea şi ea de cine putea – că farmec avea destul – nu ca să „strice” casele oamenilor, ci mai mult ca să-şi rotunjească veniturile, pentru o pâine în plus, cum îi plăcea ei să spună.
Societatea locală, bucuroasă pentru deschiderea gării, le-a repartizat celor nou veniţi, apartamentele goale rămase de la desfiinţarea IAS-lui. Blocul IAS-ului a fost reparat şi repopulat. Mirandolina primise şi ea repartiţie pentru un apartament de la etajul II. Aici îşi primea ea iubiţii planificându-i din vreme să nu se întâlnească între ei. Lumea, la început contrariată, a cârcotit, a bârfit, au ameninţat-o, au … lăudat-o, până ce s-au obişnuit şi nu-i mai acordau importanţă. Mirandolina – fată de caracter – nu se complica cu oricine, numai de dragul amorului. Pentru ea, dragostea însemna, după cum spuneam şi „o bucată de pâine în plus”, drept care îşi alegea muşterii în funcţie de ce-i puteau oferi, mare căutare având ciobanii. Acestora, când li se ura cu singurătatea în munte, nu mai aveau răbdare să scurgă brânza cum trebuie, aşa că puteau fi văzuţi cu strecurătoarea cu brânză în spate, luând drumul către „cuibuşorul de nebunii. Dacă vedeai o dâră de zăr pe drum, trebuia să ştii sigur încotro duce …
Proprietar a peste 200 oi, Vladimir, sau Valică cum era cunoscut mai degrabă în târg, era amorez înfocat al Mirandolinei, ştiindu-i programul de lucru pe dinafară. Însă nu întotdeauna era bine primit, trebuind respectată o anumită planificare, un „rând”, iar programul Mirandolinei nu se discuta. În ziua la care ne vom referi în continuare, Valică ceruse Mirandolinei o planificare peste rând, că … de … se plictisise. Mirandolina tocmai îşi terminase slujba şi, în drum spre casă, pleca după cumpărături, când se întâlni cu Valică.
–Unde pleci, fa?
–Fa? Eu sunt o doamnă, Valică. Te-ai sălbăticit de tot acolo la stâna ta. Aşa să vorbeşti tu cu muntencele tale, nu cu mine.
–Hai … lasă! Mă primeşti acu şi pe mine, că uite ţi-am adus un caş proaspăt.
–Nu ne-am înţeles că nu ai ce căuta la mine acasă, că urc eu la tine la stână?
— Păi dacă tu la mine n-ai mai urcat … am venit eu la tine.
–Mmmm. Mă rog, fie. Uite ai aici cheile de la apartament, etajul II şi să nu-mi faci mizerie cu caşul acela, că uite cum curge … Intră şi tu mai discret, fără gălăgie, că vin şi eu mai acuş, să fac doar ceva cumpărături. Nişte bani nu ai?
–Ba da, se grăbi Valică să zică şi îi şi dădu ceva.
–Hai mişcă, mai zise Mirandolina şi plecă numărând banii.
–Las că …m-oi mişca eu, curva naibii, sudui mormăind Valică şi considerând că are timp destul, se abătu pe la Birt să înşfece vreo două trei răchie, ca să fie în formă. Mai schimbă vreo câteva vorbe cu nişte cunoscuţi, mai bău şi-o bere şi în sfârşit se duse către apartament. Numai că, din greşeală, în loc de etajul II, intră la etajul I, în apartamentul inginerului silvic Ignătescu, om însurat şi aşezat la casa lui. Când l-a văzut pe inginer în maiou şi în slip, ieşind din dormitor, Valică se simţi ofensat.
–Unde-i curva?
–Care curvă?
–Cum, care curvă, dom inginer? Ce, nu se vede că te-ai ridicat acu de pe curvă?
–Cum îţi permiţi să o faci pe doamna mea, curvă? – sări agitat Ignătescu.
–Doamna ta, ai? O doamnă care s-a tăvălit cu jumătate de târg şi care până azi venea în fiecare săptămână la mine la stână. Să-ţi spun eu la ce venea? Hai! Valea! Gata, ţi-ai făcut plăcerea, cară-te şi lasă şi pe altul. Uite-aici, cheile sunt la mine. De-acu eu sunt stăpân aici.
–Măi Valică, cred că este o neînţelegere …
–Ce Valică, ce neânţelegere? Tot nu pricepi? Valea, puiule! Uite cheile, flăcău! Cheile sunt la mine, eu dictez de-acum.
Valică se aprinsese, flutura cheile ca un apucat şi-i trăgea într-una cu :
–Uite cheile, le vezi? Gata, pleacă, ţi-a trecut rândul. De-acu eu sunt stăpânul.
Ignătescu fierbea de indignare şi se lămuri în final cam pe cine caută Valică . Încercă să-i explice că a greşit apartamentul, că este cu un etaj mai sus, dar degeaba. Celălalt o ţinea una şi bună, învârtindu-se prin casă cu strecurătoarea curgând şi cu cheile fluturând deasupra capului.
–Băietu, dacă n-o tai de bună voie îţi dau un şut în fund să te-ajut eu.Uite cheile, tot nu pricepi ?
–Bă nea Valică, băi fratele meu, ai greşit apartamentul. Ce cauţi matale e cu un etaj mai sus. Pricepi?
Până să priceapă Valică, Ignătescu dădu telefon şi la Poliţie, veni şi poliţitul, îi confiscă caşul, îi dădu amendă pentru tulburarea ordinei publice, mai să iasă cu dosar.

Şi uite-aşa, lumea rea, ca şi altădată în istoria iubirilor celebre , au mai distrus un cuplu
Valică şi Mirandolina.

FATA DE LA DRUMURI NAȚIONALE

Telefonul de la Primăria Învârtita sună prelung și insistent. Madame Calicia se uită la ceas, văzu că încă nu este ora 17 și ridică receptorul – că nu știi cine naiba te mai verifică la ora asta – și oricum era singura care mai rămăsese în primărie .
–Alo, da!
–Primăria județeană Învârtita?
–Județeană, nejudețeană, noi suntem.
–Sunăm de la cabinetul domnului parlamentar Turbatu și vrem cu dl primar, vă rog.
–Dl primar este … momentan într-o comisie, pe teren. Care-i problema ?
–Va rog să-l anunțați să ia legătura, cu noi, de urgență. Neaparat !
Telefonul se închise înainte ca d-na Calicia să-i explice interlocutoarei, că primarul …e puțin defect , ca urmare a unui tratament naturist pe bază de zeamă de prună. Ce era de făcut? Să-l sune pe vicele Plesneală, sau pe vicele Apucatu? Amândoi nu se aveau bine cu primarul așa că i-ar fi făcut un deserviciu să se afle că e beat. La prefectură n-avea rost sa sune, că dacă voiau, sunau cei din capitală. Calicia se afla în încurcătură. Încercă să găsească o soluție și o și găsi. Turbatu ăsta, trebuie că făcea parte dintr-un partid. Dacă l-a căutat pe primar, înseamnă că e din același partid cu primarul, deci din PLM. Aici președinte e dl Diliu. Îl contactă pe Diliu și-l informă care e problema. De-acum spele-se pe cap cu Turbatu lor cu tot. Sughită mulțumită, strânse dosarele de pe masă, își îndesă în geantă o pungă din cafeaua de protocol si plecă acasă.
Turbatu nu avea liniște. În ședințele de parlament, ca să-i treacă timpul mai ușor, intra pe facebook și dialoga cu partenerii de profil. La un moment dat primi o cerere de prietenie de la una Gina Ginuța. Nu i-ar fi dat atentie, dar era – în poza – într-o postură provocatoare, deloc de neglijat. Îi deschise profilul și-i studie datele. Tanara de 30 de ani, necăsătorită, interesată de bărbați serioși, elegantă, în deplinătatea facultaților mintale (probabil absolventa a mai multor facultati – gandi Turbatu) locuiește în Învârtita, lucrează la drumuri naționale. Acceptă imediat și-i scrise și un mesaj de ,,bun venit,,. Fata îi răspunse pe loc, arătându-se încântată de cunoștință. El își exprimă speranța că poate se vor cunoaște personal, iar ea se arătă dispusă să-l vada imediat ce treburile de ales al neamului ii va purta pașii prin Invârtita.
Câteva săptămâni au tot schimbat păreri și povestit intimități până ce Turbatu a început să sufere și să-și exprime sentimentele,cerând cu insistență să o vadă. Ea i-a raspuns că dorește la fel de mult să-l întâlnească, dar că natura serviciului ei, nu-i permite să lipsească momentan și să vină în capitală.De asemeni, fata refuză cu încăpățânare să-i dea un nr de telefon la care să poată fi contactată.Mai pe românește spus, duduia ,,îl ducea cu zaharelul,, fierbându-l ca pe un adolescent.Turbatu deveni obsedat de această legaturî și hotărâ să-i facă Ginutei o surpriză și fără să-i spună, să o caute la serviciu la ea în oraș.
Luă legătura cu primăria judeteană Învârtita, prin biroul său parlamentar, în ideea să-și planifice o ,,vizita de lucru,, în zonă. Regulamentul permite – ba chiar indică așa ceva – bani de cheltuială sunt suficienți , mașină la dispoziție este, prost să fii să pierzi vremea prin capitală pe banii tăi.
……………………

–Și cum vă descurcați?
–Greu, șefu, greu. S-au încâlcit al naibii toate, cu alianțele astea care se fac și se desfac într-o veselie. Am ajuns ca eu primarul municipiului să nu mă înțeleg cu președintele Consiliului Județean, președintele CJ nu se înțelege cu prefectul și prefectul nu se întelege cu mine. Ne-am înhămat toți la o căruță, dar tragem toți în toate direcțiile și în loc să urnim căruța din loc, mai rău o înțepenim.Vorbim toți odată și lumea nu mai înțelege nimic. Daaa, cu ce probleme pe la noi ?
–Ascultă… am o problemă personală, bărbăteasacă… mă înțelegi? Aș vrea să promovez în funcție pe cineva de la Drumuri Naționale. E omul tău acolo, așa am înțeles. Îi facem o vizită?
–Gata, șefu ! Mergem imediat.
Mașina primăriei trase în curte în fața birourilor celor de la naționale.Gravi și impozanți, primarul și Turbatu își făcură vânt spre biroul directorului luându-l prin surprindere. Directorul tocmai stătea la taifas cu bulibașa țiganilor din localitate la un pahar de Hennessy fine de cognac. Vizibil deranjați, cei doi nu părură prea încântați de musafiri. Directorul mască cu greu un plic mare voluminos, pe care îl aruncă în sertarul birolui.
–Ce faci Todjică? îl luă în primire primarul. Ia fă-te liber, că avem un oaspete de seamă printre noi.Vă cunoașteți?
–Cred că… da.Sigur că … da.
Bulibașa salută respectuos, dădu mâna cu musafirii și se scuză că are o treabă urgentă..Directorul îi invită să ia loc și strigă la secretară să facă oficiile de gazdă.
–Cu ce vă pot fi de folos, domnilor? Putea-ți să dați și dv un telefon, acolo… mă pregăteam și eu, altfel.
–Lasă bă , că nu avem timp de politețuri. Domnul Turbatu are o rugaminte la tine …
–Orice, cu plăcere, despre ce este vorba.?
Turbatu tuși scurt, dregându-și glasul și trecu direct la subiect.
–Aveți o angajată, Gina Ginuta? Pe ce post lucrează?
–Din cate știu eu – mormăi directorul – nu avem nici o angajată cu acest nume.dar, oricum să verific.
Dădu câteva telefoane, ieși pe hol vorbind cu cineva și se întoarse profund dezamăgit.
–Poate la drumuri județene, încercă primarul.
–Poate, hai să mergem până acolo
Și toți trei se urcară în mașină și poposiră la Drumuri Județene.
Aici aceeași poveste, nimeni nu știa nimic.
Domnilor, veni primarul cu o idee, poate nu o chema Gina Ginuța, poate Gine si ..altfel. O femeie de serviciu care trebăluia pe acolo, trăgând cu urechea și auzind discuția lor, se băgă în seamă neîntrebată.
–Da pe cine mă rog frumos, căutați dumneavoastră ?
–Țață Froso, ai auzit să lucreze pe la noi la drumuri pe una Gina Ginuța ?
–Hai că n-aveți gusturi proaste, sigur că am auzit. Frumoasă muierea dracului și …pricepută.
–Și unde o găsim, întrebară într-un glas, primarul si directorul?
–Cred că …la muncă?
–Unde?
–Păi pe drumuri …
–Cum dăm de ea?
–Mergeți până la ieșirea din oraș, la ,,Cățeaua leșinată,, și acolo întrebați de ea.
–Ce …cățea ?
–E o cârciumă, domnu. Știe domn director …
Primarul și directorul, s-au prins de poantă, numai Turbatu era nerăbdător să o găsească. Ajunși acolo, o găsiră și o lasară în compania parlamentarului.Gina se arătă vizibil deranjată de vizita această neanunțată
–Mi-ai spus că lucrezi la Drumuri Naționale. Aflu că nu ești și n-ai fost în schema lor ,niciodată, se precipită Turbatu.
–Asta-i bună și ce ai fi vrut să-ți spun că fac trotuarul, că sectorul meu de lucru e pe centura orașului ?
–Pe centură? Și asta numești dumneata Drumuri Naționale?
–Și ce, centura orașului nu aparține de Drumurile Naționale?
–Bine dar dumitale ești o… prostituată, o …curvă.
Ginuța simți că-i fuge pământul de sub picioare. Nu se aștepta la o jignire așa, directă și publică. Se înroși de furie și izbucni și ea
–Curva ești tu, depravatule, tu și cu toată șleahta ta de mincinoși.
–Cum îți permiți? Eu sunt un ales al neamului, un parlamentar.
–Da, ești alesul neamului, cum sunt eu regina Angliei. Cei care te-au votat, erau beți și nu te-au văzut decât o dată în viață, când le-ai dat băutură pe săturate. Mai ai încă 2 luni de mandat și pe urmă nu te mai alege nimeni. Dacă ai furat destul în acești 4 ani, o să trăiești bine, dacă nu … o să bântui și tu șoselele umblând după vagaboante și afaceri păguboase. Fira-ți ai dracului de bandți, mincinoși și potlogari. Vă pasă vouă de tară, cum îmi pasă mie de câinii maidanezi.Strange-v-ar DNA pe toți să vă strângă …

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.