Tudor Gheorghe Calotescu (Bucureşti)*jurnalist*Poet*

Tudor Gheorghe Calotescu

M-am născut dimineața. Pe 13 iulie 1967. Într-o maternitate. Neoficial sunt copilul lui Ceaușescu. Din când în când mă las în voia fluturilor. Cred că exagerez. De fapt e un pic invers, din când în când ies din lumea mea pentru o clipă drastică de realitate.
Am publicat câteva cărticele dar mai important este ce nu am scris și nici nu voi putea scrie vreodată. Liniștea, tăcerea, neantul și tot ceea ce pare infinit și de nemăsurat.
Restul, spre a nu balasta, va fi aruncat printre flori (și iarna are flori supuse libertății fluturilor de zăpadă) și departe de orice suspin.

 

eu nu am nevoie de martori

nu vreau sã mã creadã nimeni
oricum sunt condamnat prin naştere la moarte
ce naiba ar putea fi mai rãu de-atât
aşa cã nu propovãduiesc adevãruri incontestabile
nu am nevoie de nimeni sã-mi rãstãlmãceascã visele
le visez singur şi le uit repede
cu cât mai repede cu atât mai bine
sã nu mã mãnânce limba sã le povestesc cuiva

de fapt nici nu ştiu ce e mai bine
sunt aşa frumos când sunt naiv încât…
încât mã iubesc şi zorile

sunt convins cã nici dumnezeu nu are nevoie de martori

nici de antemergãtori nici de messia
sunt sigur cã nici de biserici sau papi
nici de mausolee nici de cimitire
doar noi amãrâţii ãştia care suferim de moarte
ne visãm nemuritori ori statui
ca sã nu ne moarã egoul niciodatã

moartea câştigã premii de excelenţã

la fiecare pas un final fericit
de la un capãt la altul al vieţii
o sumã de înmormântãri frumoase
oricum la naştere nu e niciun spectacol
nici mãcar o pomanã pentru ziua venirii pe lume
doar durere ţipete şi lacrimi
de fericire se desface cerul în constelaţii
zodii karme destine implacabilul corolar
un regizor depãşit de situaţie
sclavul producãtorului veros
veşnica reţetã cu iadul pe post de rai
sângele ţâşnind din tãieturi de peliculã
ca dintr-un puţ petrolier
pentru toţi vampirii din salã
în spatele aparatului de proiecţie
moartea pregãteşte o serie viitoare
iar biletele se vând înainte de a se şti eroul

îmi sunt aşa inegal uneori

încât mã vãd când pitic urcat pe o lunã plinã
când cine ştie ce uriaş rãmas pe pãmânt
un fel de guliver rãtãcit în propria lui poveste
iar din când în când mã loveşte o altfel de sete
aş fi îndrãznit sã-i zic nebunã
dar nu are nimic comun cu pierederea realitãţii
pur şi simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoaşe
şi nu am niciun deşert de strãbãtut
nici mãcar nu fac parte dintr-o caravanã
doar mã supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai strãveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului

poate cã am murit deja

şi nu mai sunt decât o fantomã rãtãcitã
sentimentul acesta de inconsistenţã
pare şi el rãmas singuratic
prin inima mea de aer

într-un fel trec prin toate
ca şi când nu ar mai fi
nici nu mai ştiu dacã eu sunt mort
ori lumea e doar o boare

chiar şi ţipãtul e ca o frunzã în cãdere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinţi
nici mãcar sãrate
par sã fie nişte fulgi îngheţaţi
care viscolesc prin imensul gol din mine

genetic transgenic sau mai ştiu eu cum 

într-o zi voi învãţa sã comunic prin rizomi
poate voi privi soarele dintr-o inflorescenţã
şi-i voi zâmbi din tot polenul meu
rãspândind chemãri de fluturi şi albine
dintr-o mireasmã de suflet
oricum simt cã sunt inferior lumilor colorate
o biatã faţã palidã gãlãgioasã şi instabilã
un trup morocãnos şi prea plin de sine
ca şi cum gândul nu ar fi avut altã cale
am învãţat sã vorbesc pentru a-l împãrtãşi
apoi am început sã strig
când de bucurie când de moarte
întors în şoaptã prin iubire
reîntors în tãcere cu adorare
învãţ sã comunic gândul
chiar înainte de a se naşte
chiar şi multã vreme dupã ce nu va mai fi

democraţia nu are vârf tovarãşi 

ar fi bine sã lãsaţi bãlãngãneala asta imposibilã
de-a lungul şi de-a latul istoriei
ce dracu nu aţi mai jucat lapte gros niciodatã?
sãriţi cât mai aproape de veriga slabã
puneţi presiune pe poeţi
nu-i mai lãsaţi sã umble singuri ziua
daţi-le câte o muzã sub acoperire
sã le ştie sãrutul
sã le mãsoare visele dimineaţa
altfel sã nu vã miraţi cã vor ieşi din transã
şi vor mai face o revoluţie

democraţia nu e niciodatã scuzabilã
cum sã vã fac sã nu vã mai cereţi inutil scuze
loviţi cu realitatea crudã în fiecare vis
impozitaţi infinit tãcerile poeţilor
ele nu fac altceva decât sã caute un dictator
acel gen de tiran al bunului simţ
al frumosului
al iubirii

într-un fel tovarãşi
poeţii ãştia îl vor crede pe un viitor messia
tot aşa cum l-au ridicat la cer pe isus
îi vor trage cuiele din rãstignirea oficialã
i se vor închina în şoaptã
ca unei flori albe
aşa cã nu-i mai lãsaţi sã umble ziua pe stradã
nu mai asfaltaţi pieţele
cã de acolo se adreseazã maşinilor din trafic
cheamã taximetrele la mãsurat
propun autobuzele la votul universal
şi nestingheriţi de gloanţe
vor muri fericiţi
pentru libertate

libertatea aceea pe care ar fi bine
sã nu o mai lãsaţi alãturi de ei pe stradã

alo tovarãşi
sã nu vã punã dracu sã-i lãsaţi sã cânte
cã ei nu ştiu decât deşteaptã-te omule

parcã suntem doi sinucigaşi anonimi 

totuşi fiecare în parte cu fereastra lui
ca şi când ne-ar fi prea greu împreunã pe acelaşi caldarâm
într-o linişte orbitoare împãrţim o supernovã
ca pe o ultimã împãrtãşanie
înainte sã ne orbim inimile deschidem larg braţele
atât de larg încât pare cã ne cãutãm suflete unul în altul
apoi cineva va scrie un bilet de împãcare
în loc de obişnuitul bilet de adio
iar trecãtorii vor zâmbi fermecaţi
de cât de albastru ne apasã cerul

sunt fericit cã pot numãra stelele fãrã a fi dus la ospiciu

e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranţa cã infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stãrile mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidenţã
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de pãpãdie în luptă strâmbă cu gravitația
când delfin în cãutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu şapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodatã şirul stelelor
numãr şi numãr
contabilizez şi aşez la dosar
fiecare cãdere de stea
toate promisiunile fãcute sub lunã plinã
pecetluite cu sãrutãri
fiecare dorinţã
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numãrãtor de stele
lacrimile mele nu mai ştiu sã curgã
sunt imponderabile

mã strecor dintr-un univers într-altul 

nu ştiu dacã iadul e pâlnia
îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta
parcã nu-mi mai ajunge doar o moarte
pentru câte durere este pe acest colţ de lume
şi tu ştii doamne cum te sufocai aici
câte nevoie de spaţiu ai avut
sã mai respiri un cer pentru inima mea de poet
la urma urmei mã voi întoarce în liniştea ta
dupã ce-mi voi strãbate întunericul
……………………………
spaţiile asigurã limitele dintre douã creaţii
şi sunt mai totdeauna cel puţin infinite
trebuie sã mã credeţi pe cuvânt
oricum nimeni nu va avea destul timp sã le mãsoare
……………………………
dintr-un univers într-altul prin gãuri negre mã strecor
ca sã vã scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
sã nu simtã durerea trecerii prin clipã

înainte de a descifra geometria destinului 

te-aş întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit sã faci mai întâi lumină
probabil cã întunericul era deja
şi cuvântul doamne
poate cã înaintea lui a fost un gând
cã lumea ta nu e fãcutã din versuri scrise în vis
sau poate cã eşti un poet şi visezi infinit
şi eu ce caut în visul tãu şi de ce pot sã mã-ntreb asta
ori sunt doar un fel de rãzvrãtit pe scenariul acesta tâmpit
cu naşteri şi moarte cu durere şi chin
înainte de orice alt rãspuns însã
chiar dacã ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aş vrea sã ştiu de ce nu ai fãcut numai duminici
în care sã te slãvim mereu

 

Istoria burselor de cereale și perspectiva Bursei de Cereale din Corabia

Deși prima inițiativă legislativă după Revoluție s-a concretizat încă din 28 august 1997, prin Ordonanța 69 privind „Legea burselor de mărfuri”, iată că abia anul acesta vom asista la nașterea Bursei de Cereale de la Corabia. Ordonanța 69 venea să contureze modul de organizare al burselor de mărfuri în vederea tranzacționarii de contracte futures si opțiuni. Dar până acum o bursă specializată pe tranzacționarea cerealelor este încă un deziderat.

Apariția burselor este rezultatul unui proces evolutiv firesc

Acesta a început în urmă cu aproximativ 2000 de ani, în Grecia si Roma antică și iată, continuă și astăzi. Dezvoltarea schimburilor de mărfuri a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul cu o altă marfă (barterul), contractul cu plata și livrarea imediată (spot), contractul cu plata și livrarea ulterioară stabilirii prețului (forward) și contractul la termen (futures si options).

Se consideră că rădacinile comerțului la termen se află în sistemul de târguri medievale japoneze, care au permis Japoniei să dezvolte și să organizeze o primă piață la termen, începând cu anul 1697. Deci, cu aproape un secol si jumătate înaintea Statelor Unite ale Americii. Dar prima bursă, în accepțiunea modernă, a fost totuși cea de la Anvers. Înființată în anul 1531, avea o clădire proprie, unde se încheiau tranzacții cu mărfuri coloniale. Apoi, în anul 1554, s-a înființat la Londra o bursă denumită „Royal Exchange”, care, din 1773, s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare. Iar prin 1639 apar și la Paris o serie de agenții de schimb, în domeniul negocierii titlurilor de valoare. Apoi la Lyon, Toulouse și Rouen, iar spre sfârsitul secolului al  XVII-lea, la Montpellier. Primele burse din Germania apar la jumătatea secolului al XVI-lea. La Augsburg, Nürnberg și Hamburg, iar la începutul secolului al XVII-lea, Bursa din Berlin.Tot în același timp, la Amsterdam, mărfurile se puteau negocia în baza contractelor „options”. Prin intermediul acestora se permitea convenirea unui preț în baza căruia cumpărătorul obținea de la vânzător dreptul de a cumpăra o cantitate de marfă la o dată stabilită în viitor. Abia un secol mai târziu, tot în acest mare centru comercial, se constituie o bursă a grâului. Aici se desfășurau tranzacții de trei ori pe săptămână. Într-o hală uriașă, de lemn, în care fiecare negustor avea un om tocmit pentru a aduce mostre din grâul pe care dorea să-l vândă și pentru a negocia prețul în funcție de calitatea acestuia. Burse au mai fost înființate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827), Madrid (1831), Milano (1833), Geneva (1850), Tokyo (1855) etc.

În 1848 si-a început activitatea Chicago Board of Trade, ca bursa de grâne

Câțiva dintre cei mai pricepuți comercianti de grâne din America au hotarât să se reuneasca într-o bursă de cereale – ce avea să devină cea mai importantă bursă de cereale din lume, vestita Bursă de la Chicago. Odată cu apariția unei burse, care oferea un loc de întâlnire centralizat, investitorii au văzut o oportunitate în construirea unor silozuri imense unde să-si depoziteze grânele pentru consumul pe un an întreg. Acestea au ajutat la soluționarea problemelor legate de oferta de grâne care exista în trecut în America și a contribuit la stabilirea prețurilor cerealelor pentru tot cursul anului. În aceste noi condiții s-a produs și transformarea comerțului „spot” în comerț „la termen”. Proces apărut pentru prima dată, într-o formă asemănătoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade în 1865. Chicago devenise în acel moment capitala mondială a cerealelor. Acest gen de comerț s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin etc.

În 1880 doar grâul, porumbul, ovăzul și bumbacul făceau obiectul tranzacțiilor la termen

Cu timpul, gama produselor tranzacționate la termen s-a extins. Materii prime industriale (petrol, cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc de citrice etc, sunt doar o parte din această listă. Este de remarcat faptul că deși CBOT lansase contracte futures pe grâne încă din 1865, prima lege care venea să reglementeze „piețele de contracte” a fost adoptată abia în 21 septembrie 1922 – „Legea tranzacțiilor futures cu cereale”(The Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzacțiile futures cu cereale, dar nu aborda atent probleme ca reglementarea mecanismului de tranzacționare și prevenirea manipulării piețelor. Crahul bursier din 1929 și criza economică de la începutul anilor ’30 au grăbit adoptarea, în 1936, a „Legii bursei de mărfuri”(The Commodity Exchange Act of 1936).

În țara noastră apare ideea organizarii unor burse în București și Brăila din 1839

După cum relatează Nicolae Iorga în „Istoria comerțului”(1937). În anul 1840, în ziarul „Mercurul Brăilei” este prezentat „Codul de Comerț”. Acesta cuprinde prima reglementare generală a bursei de comerț în Muntenia. Codul a fost pus în practică și în Moldova, unde a fost extins oficial după unirea Principatelor, în cadrul actiunii de unificare legislativă, prin legea din 7 decembrie 1863. „Codul de Comerț” din 1840 constituie o reproducere  a „Codului Comercial Francez ” din 1807. Mai apoi, în 1865, în ziarul „Monitorul – Jurnal oficial al Principatelor Unite Române” apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comerț la Bucuresti, Iași, Galați și Brăila. Proiectul cuprindea reglementarea organizării și funcționării acestor burse. „Legea asupra burselor mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri” din 1881, adoptată tot după legislația franceză, punea bazele organizarii burselor de mărfuri și de valori. Un an mai târziu se deschidea Bursa de la Bucuresti și Bursa de cereale și bunuri de la Brăila. Se spune că încă din 1882, chiar de la înființarea Bursei de cereale și bunuri din Brăila aceasta reușea să influențeze prețul grâului în Europa.

„Legea asupra burselor de comerț” din 1904 a redefinit instituția bursieră, iar legea de unificare din 1929 a determinat creșterea credibilității instituției bursiere din România. Deși legea din 1929, cunoscută sub denumirea de „Legea Madgearu”, admitea operațiunile la termen, acestea nu au fost practicate în România pâna în 11 iulie 1997. Abia atunci când au fost lansate în premieră la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzacții scăzut pe piața mărfurilor fungibile și al lipsei unui cadru legislativ( care era tot mai mult cerut de piața din România) Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu (pe atunci Bursa din Sibiu) s-a orientat în lansarea contractelor futures pe indici bursieri și pe valute. La Bursa Română de Mărfuri se tranzacționează sporadic și cereale dar o bursă specializată, cu un terminal pe măsură, ar putea fi un succes pentru viitor. Dacă la începutul secolului trecut Bursa de la Brăila dicta, practic, prețul grâului în Europa de ce nu ar reuși și azi o bursă românească, oriunde s-ar afla ea, să controleze mai bine o piață a cerealelor parcă prea la mâna traderilor?

 

Tudor CALOTESCU

 

 

Tudor CALOTESCU

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.