Proza umoristică a lui Traian Calancia (Săveni-Botoşani)*

SUPERSTIŢII

Jorj era un băiat tânăr, simpatic, probabil şi inteligent, ţinând cont de faptul că era absolvent al facultăţii de istorie.Am zis probabil, deoarece în ciuda progresului tehnic şi al exploziei informaţionale la care era martor direct, lucrând într-un institut de cercetări, era foarte superstiţios. Viaţa îi devenise un calvar.Nu se căsătorea, nu pentru că era urât sau sărac, ci pentru faptul că fetele pe care le cunoştea îl părăseau în cel mai scurt timp dându-şi seama de “boala” sa cu superstiţiile. Acum avea probleme şi la serviciu.Directorul institutului l-a chemat la el de nenumărate ori punându-i în vedere faptul că nu-i mai poate tolera comportamentul bizar.
-Jorj, de ce nu te-ai prezentat ieri la serviciu?
-Ştii şefu, ieri… a fost marţi şi eu marţea …
-Omule, tu eşti obsedat, eşti bolnav.Dar luni de ce ai lăsat biroul descuiat ?
-Am uitat să-l încui.
-Poate că ai uitat, dar te-a strigat Geogescu şi ţi-a spus, chiar când ieşeai pe poartă.
-Da, dar asta presupunea să mă întorc înapoi şi … eu … mie îmi merge rău dacă mă întorc din drum.
-Şi dacă tu eşti …cum eşti, de ce nu-ţi laşi colegii în pace şi le bagi şi lor în cap tâmpeniile astea de … superstiţii ?
-Păi, ei nu-mi dau pace, ei mă provoacă.
-Eu cred că tu eşti bolnav psihic.Te sfătuiesc să consulţi un psihiatru sau dă-ţi demisia şi cautăţi de lucru în altă parte.Ai la dispoziţie trei zile să-ţi găseşti medicul curant şi să te înscrii la şedinţele de tratament.E clar ?
-Da, şefu.
-Jorj !
-Poftim.
-Să ştii că problema este foarte serioasă.
Ştia Jorj prea bine că şeful lui vorbea întotdeauna foarte serios. Realitatea este că şi el ar fi vrut să scape de obsesia superstiţiilor, dar nu ştia cum.Cumpără câteva ziare cu mică publicitate, îşi notă câteva adrese ale unor cabinete de psihiatrie şi chiar sună interesându-se de preţul şi durata tratamentului. Alese în final un cabinet la care i se garantase reuşita într-o singură şedinţă, deşi preţul era cam piperat.Fu programat chiar a doua zi dimineaţă. Îmbrăcat elegant şi cu încredere în reuşită, se prezentă la cabinet, la ora fixată.Asistenta de serviciu, îi intocmi o fişă cu multe date, după care îl introduse într-o cameră alăturată, unde fu primit foarte protocolar de un medic în vârstă.
-Sunt profesor doctor docent Calistrat Arnăutu, licenţiat în psihologie şi sociologie.
-Bună ziua.Eu mă numesc Jorj Prăpăstiosu, cercetător.
-Care-i problema dumneavoastră?
-Domnule doctor, eu sunt … foarte superstiţios. Din cauza aceasta, am probleme şi în viaţa mea particulară şi la serviciu şi …
-Luaţi loc aici în faţa mea, pe acest fotoliu şi vă rog ,când vorbiţi, să vă uitaţi în ochii mei şi să răspundeţi la întrebări cu foarte multă sinceritate. Problema dumneavoastră poate fi rezolvată într-o singură şedinţă de una-două ore, cu condiţia să fiţi cooperant şi sincer. Foarte deschis, da?
-Da d-le doctor.
-Uite cum procedăm, eu îţi voi spune Jorj, iar dumneata mi te vei adresa simplu cu “doctore” Ne-am înţeles Jorj ?
-Da, doctore.
-Perfect. Spune-mi de când eşti superstiţios ?
-Din copilărie.
-Părinţii dumitale erau superstiţioşi ?
-Nu, doctore.
-Şi atunci cum ai devenit superstiţios ?
-Din joacă, din discuţiile cu băieţii, cu prietenii cu care mă jucam.
-Ei erau superstiţioşi ?
-Nu prea cred, dar ştiţi cum e, unul spune una, altul alta, iar eu …
-… iar tu ţi le-ai însuşit pe toate luându-le de bune.
-Exact, doctore.Am ajuns robul tuturor superstiţiilor pe care le-am auzit.
-Păi atunci e foarte simplu. O să le luăm pe rând şi o să le “demolăm” exact aşa cum au fost construite. Jorj, tu ai să-mi spui o superstiţie iar eu am să ţi-o explic ca să vezi de unde provine şi astfel să nu mai crezi în ea. Să începem.
-Da doctore.Spre exemplu chestia cu găleata goală.
-Să stabilim un lucru. De unde iau oamenii apă?
-De la fântâni.
-Sunt multe fântâni ?
-Firesc, sunt foarte multe.
-Poţi ajunge vreodată în oraş sau la serviciu, sau oriunde te-ai duce şi să nu întâlneşti fântâni în cale?
-Nu poţi.
-Dacă sunt fântâni, sunt şi oameni care aduc apă?
-Sunt.
-Ca să ai găleata plină, trebuie să te duci cu ea goală?
-Trebuie.
-Consideri că oamenii nu au voie să circule cu găleţi goale?
– … sigur că au voie.Dar ar putea măcar să întoarcă găleata când întâlnesc pe cineva.
-Greşit.Găleata nu este niciodată complet goală.Abia când o întorci şi verşi şi ultimile picături, devine goală.
-Aveţi dreptate. Şi totuşi … de unde obiceiul de a o întoarce.?
-De la sate.Acolo unde toţi se cunosc între ei, în semn de scuză că i-a ieşit vecinului cu golul, ţăranul întoarce găleata, arătându-i că aceasta nu era complet goală ci că mai avea puţină apă. Dar la oraşe unde te întâlneşti cu sute de oameni deodată, ce ar fi să tot întoarcă găleata ?
-Aveţi perfectă dreptate.Chiar m-aţi convins.Dar … îţi merge rău când îţi iese cu golul?
-Nu. Din sutele de oameni care întâlnesc găleţi goale şi este imposibil de evitat acest lucru, mulţi fac afaceri bănoase în ziua aceea, sau câştigă la loto, sau cumpără ceva frumos ori folositor, sau văd spectacole bune, sau au aventuri amoroase de neuitat.Firesc, câţiva vor avea şi neşanse şi atunci aceştia fac legătura cu acea găleată goală.Ţine minte că nu există zi să nu te întâlneşti cu o găleată goală şi totuşi nu toate zilele sunt “negre” sau nefavorabile.
-Perfect, doctore.Cu asta am terminat.Explică-mi acum chestia cu mâţa neagră.
-Da. Încă din copilărie am auzit sau am citit poveşti cu vrăjitoare, zmei, diavoli etc.Spune-mi ce culoare are diavolul, cum arată?
-Negru.
-Corect.Dar Zmeul?
-Cred că tot negru.
-Bineînţeles.Smoala din iad cum e ?
-Neagră.
-O vrăjitoare, când face de obicei vrăjile?
-Noaptea pe întuneric.
-Vezi ? Tot ce e rău sau negativ este asociat cu negru. Cum se mai spune despre un om rău, cum este la suflet?
-Negru la suflet.
-Bravo Jorj. Care este animalul preferat al vrăjitoarelor?
-Corbul sau pisica.
-Aşa e. Şi dacă corbul este negru, pisica aleasă de vrăjitoare este tot neagră, nu?
-Sigur că da.
-Vezi? Oamenii s-au obişnuit să asocieze pisica neagră cu o vrajă, de asta se tem de pisici negre.În realitate, săracele feline nu au nici o vină pentru culoarea lor.
-Doctore eşti grozav! Încep să mă simt alt om. Să trecem la cifra 13.
-Desigur. Cunoşti tabloul cu “Cina cea de taină”?
-Da, am şi eu o reproducere, acasă.
-Spune-mi câte persoane stau la masă?
-Nu ştiu … ba da, cei doisprezece apostoli.
-Şi cu Iisus Hristos ?
-Treisprezece.
-Exact.Şi ce a făcut Iuda ?
-L-a vândut pe Iisus.
-Asta e.Oamenii au asociat cifra 13 cu un necaz, cu o întâmplare nefericită şi de aceea se feresc de 13.Dar în fiecare lună a anului există ziua de 13 şi asta nu înseamnă că la toată lumea le merge rău în acea zi. În astfel de zile, se nasc copii care vor ajunge poate regi sau conducători de state, sau prosperi oameni de afaceri, se celebrează cununii, se fac petreceri reuşite, se câştigă la ruletă sau alte chestii pozitive.Din nou, ghinioniştii vor asocia o nereuşită cu cifra zilei respective, dar este imposibil ca la toată lumea să le meargă numai bine.Neplăceri poţi avea şi pe data de 12 sau de 10 sau de 5 ale lunii, nu crezi?
-Exact, mai convins şi cu asta. Dar despre ziua de marţi ce poţi să-mi spui.?
-Ai ceva noţiuni de astrologie?
-Mărturisesc că nu.
-Atunci îmi va fi mai greu să-ţi explic, dar am să încerc. Vezi tu Jorj, zilele săptămânii sunt denumite în raport de numele câtorva corpuri cereşti. Luni de la Lună, marţi de la planeta Marte, miercuri de la planeta Mercur, joi de la Jupiter, vineri de la Venus, Sâmbătă de la Saturn şi duminecă de la Soare. Pământul se află, în univers, vecin cu planetele Venus şi Marte. În mişcarea sa el va fi pe rând mai apropiat ori de Venis, ori de Marte., gravitaţia acestora, având influienţe asupra climei de pe Pământ.Dintre cele două planete, Marte are mai multe influienţe negative asupra Pământului, atunci când trec una pe lângă alta, în sensul că atunci, anul este mai secetos, cu ploi puţine dar cu grindină şi descărcări electrice puternice, iarnă uscată şi geroasă, culturi slabe etc. Dacă planeta Marte exercită influienţe negative asupra Pământului, s-a presupus că şi ziua de marţi care a împrumutat numele de la această planetă, este defavorabilă oamenilor, lucru care categoric este fals.Eşti de acord cu mine ?
-Sigur că da, doctore. Continuăm?
-Bineînţeles.Spune-mi altă superstiţie
-Ce zici de prima joie după Paşti, că n-ar fi voie de lucrat …
-Asta are o explicaţie comică. Paştele este una din cele mai mari sărbători ale creştinilor.După un post lung, oamenii au trei zile ale Paştelui în care pot să bea şi să mănânce cât vor.Cum prima zi de Paşti este întotdeauna dumineca, după duminică, luni şi marţi, vine ziua de miercuri, zi de post, când bărbaţii mai ales, trebuie să lase băuturica şi lenea şi să pună osul la treabă.E greu de reluat munca după trei zile de chiul şi de huzur.Miercuri lucrează ei, dar cam cu ghionturi şi se duc la muncă mai mult de gura muierilor, dar gândul le este tot la băutura şi mâncarea care le-a mai rămas.Miercuri seara trag o spolocanie pe cinste cu ce a mai rămas, aşa încât joi dimineaţa abia dacă se mai pot trezi.La îndemnul muierilor de a se duce la muncă, au inventat scuza că prima joie după Paşti nu se lucrează.Dacă ar fi fost adevărat, ar fi fost menţionat undeva în evanghelie sau în scrierile bisericeşti.Preoţii nu recunosc o astfel de sărbătoare, de aceea ea se mai ţine doar de către leneşi şi necunoscători ai regulilor bisericeşti. Unii mai zic că n-ar trebui lucrate nouă joi după Paşti. Nu înţeleg de ce nu zece sau douăzeci.
-De acord cu dumneata.Şi pentru că tot suntem la capitolul sărbători, explică-mi chestia cu Grigore Teologul.Se zice că cine lucrează în acea zi, ologeşte de picioare.
-Este incorectă expresia „a ologi de picioare”, deoarece ologeală înseamnă neputinţa de a te deplasa şi deci nu poţi ologi şi de mâini. Sărbătoarea Grigorie Teologul este pe 25 ianuarie şi este o sărbătoare cu cruce neagră care practic nu se serbează.Superstiţia provine de la necunoaşterea termenului de teolog.Teologul este un specialist în teologie, disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi dogmelor unei religii.Ignoranţii şi inculţii au considerat că teolog s-a format din două cuvinte, te şi olog, adică te ologeşte. Complet fals. E clar?
-Foarte clar.Mă uimeşti, doctore, eşti o enciclopedie.
-Ei … nu chiar.Mai ai ceva, Jorj ?
-Tot legat de religie, de ce se zice că întâlnind un popă, îţi merge rău ?
-Asta e o superstiţie mai puţin răspândită. Provine de la faptul că preoţii facând slujbele de înmormântare, dacă îi întâlneşti pe drum, înseamnă că vin sau pleacă la un mort, ceea ce-ţi cam dă de gândit că viaţa este trecătoare şi te indispui.Dar un preot poate foarte bine să se deplaseuze şi cu alte treburi În afară de asta, preoteasa se întâlneşte în fiecare zi cu popa şi ar însemna să-i meargă tot timpul rău, lucru care nu se prea confirmă …
-Da, aşa e. De ce se zice că vărsatul piperului aduce ceartă în casă ? E adevărat?
-A fost adevărat, dar acum nu mai e.
-Cum adică, nu pricep.
-Ai răbdare să-ţi explic.Piperul este un codiment?
-Da.Are un gust şi un miros deosebit şi este foarte des folosit în prepararea mâncărurilor.
-Bineînţeles.Se cultivă în ţara noastră ?
-Nu ştiu … adică, sigur nu.
-Aşa e.Piperul a ajuns în România de foarte multă vreme, pe două căi, pe mare adus de negustorii de toate naţiile şi pe uscat,din zona Caucazului, adus mai ales de negustorii armeni. Era foarte scump şi foarte căutat. Fiind foarte scump, era firesc ca atunci când cineva îl vărsa , ceilalţi din familie să-l certe.Acum dacă este din abundenţă şi foarte ieftin, nu se mai certă nimeni.Nu crezi?
-Ba cred. Spune-mi doctore, cum e chestia că dacă vrei să-ţi meargă bine undeva, trebuie ca … acolo, să calci întâi cu dreptul.
-Ştii ce înseamnă să fii stângaci?
-Da, înseamnă să te descurci greu, să faci greşeli, să fii mai puţin priceput etc.
-Sigur.Deci, dacă ai călca undeva întâi cu stângul, ai deveni stângaci şi atunci preferabil este să calci cu dreptul, ceea ce ar însemna să te descurci mai bine.Nu-i aşa că e absurd ?
-Cred că da.Să vedem ce ar mai fi … Aha, chestia cu ochiul.Dacă ţi se zbate un ochi, e semn rău, dacă te mănâncă un ochi o să ai o supărare sau o să plângi.Ce zici de asta doctore?
-Ai să te miri dar chestia cu ochii este foarte aproape de adevăr.
-Aha, deci e adevărat ?
-Şi da şi nu.Ştii zicala populară „ţin la el ca la ochii din cap” ?
-Da.
-Ei, ochii sunt un organ foarte sensibil şi toţi îi apără şi îi îngrijesc, ştiut fiind ce ar însemna să rămâi fără vedere. Mi se pare foarte firesc ca zbaterea sau mâncărimea unui ochi să fie semn de îngrijorare, chiar de supărare, deoarece asta înseamnă că ceva, un curent, o răceală, un microb, un corp străin i-a deranjat.şi deci ochiul sau ochii sunt în pericol..Cum glandele lacrimogene se află în ochi, orice lăcrimare poate fi considerat plâns. Dar la fel de supărat este omul şi când îl doare ficatul sau stomacul sau orice altceva. Ce zici ?
-Zic că ai dreptate. Ar mai fi ceva…
-Ce anume ?
-Faptul că dacă te întorci din drum îţi merge rău.
-Mda.Să judecăm logic.Când pleci undeva, te porneşti cu puţin timp înainte, calculând cu aproximaţie cam cât timp ţi-ar trebui să ajungi la destinaţie.Da ?
-Sigur că da.
-Ei, în momentul când ai uitat ceva şi trebuie să te întorci înapoi, înseamnă să pierzi nişte timp?
-Absolut corect.
-Şi atunci ai şansa să nu mai ajungi la timp la destinaţie, nu? Dacă nu ajungi la timp, poţi pierde un tren, un autobuz, o întâlnire … să se închidă un magazin, să nu mai fii primit la un spectacol care abia a început etc.
-Foarte exact.Asta înseamnă că nu e bine să te întorci din drum, adică superstiţia este adevărată.
-Ba nu.
-Păi cum nu, dacă asta mi-ai demonstrat.
-Stai aşa, nu mă lua repede.
-Nu te iau repede, dar nu asta mi-ai demonstrat ?
-Ba da, dar …
-Nici un dar, înseamnă că superstiţia asta e adevărată, doctore.
-Omule, ai răbdare să-ţi explic.
-Ce să-mi mai explici, ai fost foarte convingător în ceea ce mi-ai spus. Dacă te întorci înapoi, îţi merge rău.
-De ce te grăbeşti cu concluzia, Jorj ?
-Pentru că acesta este adevărul. Asta e.
-Ba nu e aşa … şi te rog să nu mă enervezi …
-Păi de ce să te enervezi, dacă e adevărat. Ai vreo soluţie ?
-Jorj, ascultă-mă, tu eşti om cult, ai terminat o facultate, nu poţi crede toate tâmpeniile, toate superstiţiile.Nici o superstiţie nu este adevărată.
-Ba da, asta, ultima este adevărată.
-Ba nu e, Jorj !
-Ba e, doctore !
-Nu e, luate-ar dracu de încăpăţânat, că scuipi de trei ori peste umăr şi poţi să te întorci din drum, de câte ori vrei …

ȘANSA VIEȚII

Satul Potloagele este situat la granița de nord a țării ,într-o zonă subcarpatică, ascuns de un relief arid , cu ulițe desfunndate, nemodernizate. De fapt satul este renumit mai ales prin starea de nepăsare care îi caracterizează pe sateni și starea generală de mahmureală instituită de o permanentă beție generală . Potlogarii fac rachiu din orice, sfeclă, borhot, pâine, mămăligă ba chiar si …de pufoaică, numai rachiu să fie. Beau toți, de la tânăr la bătrân, femeie sau bărbat, ba chiar și copiii mai trag câte un țoi. De aceea și lucrul prestat de ei era de mântuială, grăbit, incomplet, fără simț de răspundere. Când s-a auzit că a murit Sofronie, lumea nici că s-a mirat, știindu-l specialist în țuică de surcele, umblând mereu cu băutura în cap, adormind pe unde apuca. La priveghi a venit aproape tot satul, priilej cum nu se poate mai bun să mai cinstească câte o rachie. Sofronie era singur, nu era căsătorit, așa că de înmormântare se ocupau niște babe de prin vecini. Când veni lemnarul cu sicriul, abia l-au băgat, l-au scăpat de vreo două ori pe jos, pentru că toți erau beți. Noroc că Sofronie era slab și puțin la trup și era ușor de manipulat. Până la urmă l-au așezat ei cumva și după obiceiul satului pironiră și capacul la sicriu. În sat nu aveau preot, așa că până veni unul pensionar, din satul vecin, se înseră binișor. Cortegiul s-a urnit cu greu urcînd dealul spre bisericuța din sat și apoi în continuare spre.cimitir. Caii de la cotiuga funerară, și ei bătrâni, mergeau încet și cu potricneli, astfel că lumea o luă înaintea căruței, grăbindu-se să nu-i prindă întunericul pe drum. La un hop, căruța se zmunci, fundătura din spate de la sicriu se desprinse și Sofronie lunecă, rostogolindu-se pe marginea drumului. Cum nimeni nu dădu importanță, cortegiul ajunse la cimitir, sicriul fu coborât în groapă și lumea se postă la rând la poarta cimitirului să mai prindă câte un pahar de horincă. Pe drumul care ducea spre sat, Triță tractoristul venea cu viteză, grăbindu-se să ajungă acasă. La un moment dat a simțit că a trecut peste ceva tare. Când opri și coborâ să vadă ce-i , înlemni. Trecuse cu tractorul peste Sofronie. Și-a dat seama că a făcut moarte de om și de frică, l-a pus în tractor și l-a aruncat în vale, în lacul morii. Acolo, tocmai se aflau vreo doi băieți veniți la pescuit cu dinamită, procurată de la moldoveni. După explozie, apa se învolbură, scoțând la suprafață o groază de pește mort, dar și trupul lui Sofronie. Bieții băieți, siguri că ei l-au omorât, au uitat și de pește și de tot, l-au urcat în căruța cu care veniseră la pescuit și l-au dus în păduricea de la granită, rezemându-l de un copac. Când trecu patrula pe acolo și văzu pe cineva rezemat de copac , l-au somat.
–Mâinile sus că trag. După trei somații, au tras. Când s-au apropiat și au constatat că ,,infractorul,, nu mai suflă, s-au speriat rău de tot.
–Băăă, l-am omorât !
–Stați bre, sarcina noastră este să-l urcăm în mașină și să-l ducem la spital la județ , apoi să raportăm incidental. Noi nu ne-am făcut decât datoria.
În două ore ajunseră la urgență la județean și-l predară medicului de gardă, care chirurg fiind, l-a băgat imediat în operație. Sărmanii soldați, nu mai aveau aer așteptând rezultatul. După alte două ore, veni medical spre ei, nădușit și oboist ca vai de capul lui.
–Măi băieți …
–Ei… !!!!!
–Ați avut noroc că l-ați adus la timp, altfel nu cred că scăpa …

NARAVUL DIN FIRE …

Stătea la intersecţia uliţei care dădea spre casa lui, cu şoseaua care traversa satul. Era seară. Vecinii treceau pe lângă el grăbiţi, care cu vitele de la cireadă, care cu găleţi cu apă, care cu sapa în spate de la prăşit.Mirosul de tutun şi de alcool de la crâma lui State, răzbătea până aici. Se auzeau şi frânturi de glasuri scăpate de sub control, şi crâmpee de cântece deocheate. Totul îl atrăgea ca un magnet. Se cam obişnuise cu alcoolul şi acum nu se mai putea abţine Îi reveni în minte observaţiile nevestei:

–Uită-te la vecinii tăi, Petrică! Toţi sunt oameni gospodari, toţi au o preocupare, grădină, vite, câmp, …. dar tu? Tu nu ştii decât să bei. Pleci dimineaţa de acasă şi vii seara beat. Şi pentru că nu te mai satură Dumnezeu, îţi mai cumperi şi o jumătate să ai peste noapte. Ce s-a ales din tine bărbate? Cine o fi gândit atât de prost, să scoţi la pensie oameni tineri în putere şi să le dai şi o groază de bani?
–Ce vrei , fă? Ai trăit de pe urma mea şi a CFR-ului şi ai trăit bine. Acu, am pensie mare pentru că munca din gară nu se compară cu cea de la …bucătărie. Nu tu ai stat nopţile păzind mărfurile din vagoane, cu frica în sân, că vin hoţii să-ţi dea în cap, sau să adormi câteva minute între două trenuri, pe o bancă de lemn, sub cerul liber, nu tu ai făcut tură dublă sau triplă, pentru că nu-ţi venea schimbul şi nu aveai voie să părăseşti serviciul, nu tu ai răbdat de frig sau de foame în iernile friguroase sau să te sufoci de căldură în verile toride, îmbrăcat obligatoriu în uniformă, nu tu ai suportat controale inopinate, absurde, tendenţioase, nu tu ai tremurat ameninţat de grupuri gălăgioase de călători beţi sau de ţigani agresivi puşi pe harţă sau pe distrus mobilier, nu tu ai alergat de la biroul de mişcare la barieră – şi retur – de trei ori pe tură, nu tu ai orbecăit nopţile prin triaj schimbând macazul sau aprinzând un felinar cu gaz tocmai la …mama măsii …
–Ho, că ştiu. Mi-ai mai spus. Dar de ce nu spui nimic , Petrică, de gagicile care bântuie nopţile prin gară, aşteptând trenuri sau călători , sau poate …mai ştii, cfr-işti?
–Poate, dar ştii că eu sunt familist convins.
–Mă crezi proastă, Petrică? Familist convins nu poate fi decât un impotent sau un tâmpit, iar tu dragule, nu prea ai asemenea calităţi. De ce nu zici nimic de escapadele tale din nopţile de serviciu, naiba ştie unde şi cu cine, că atâta minte am şi eu să urmăresc kilometrajul de la maşină, de ce nu spui nimic de mişmaşurile tale cu …
–Mănâncă tu rahat , că cine te-o auzi te-o şi crede. Când veneam cu bani acasă, erau buni?
–Aduceai şi tu cât voiai, că restul. …
–Care rest? Îţi aduceam salariul întreg? Ce-ai mai fi vrut? Te-a interesat vreodată cheltuielile maşinii, cauciucuri, ulei, combustibil, piese de schimb, întreţinere de alt gen sau reparaţii ?
–Şi de băut, de unde aveai?
–Ce-ţi pasă, de vreme ce nu luam din salar? Acu dacă nu mai am mişmaşuri, sigur că iau din pensie. E pensia mea, muncită de mine, e dreptul meu să mă odihnesc deacum, să mă distrez şi eu aleg modul în care o fac.
–Alege Petrică, până te-oi găsi odată pe sub gard, sătul de toate şi te-oi duce cu popă prin faţa crâşmei fără să mai opresc.
–Ba ai să opreşti, să iasă băieţii cu câte una mică la întâlnire şi să-mi pui şi o jumate la drum … fără pacheţel; că pacheţel nu-mi făceai tu nici când trebuia.
–Te-oi face eu pacheţel pe tine. Sî ştii că-ţi cumpăr copârşiu să nu umblu lelea după el, când îi pica de băutură.

Şi s-a ţinut de promisiune, muierea. Într-o seară, întorcându-se acasă, văzu sicriul pe prispă. Nu i-a picat bine, dar n-a comentat. Într-o altă seară, procletul de muiere il puse în cărare, fără capac, astfel că se înpiedică de el. Ameţit cum era, îi veni ideea să se culce în el. Se aşeză cu faţa în sus şi privind nostalgic spre bolta înstelată, după ce mai trase o duşcă din nelipsita jumîtate cu care venea acasă, adormi. Muierea fu pe fază. Propti capacul deasupra sicriului şi puse pe el şi un pietroi greu aflat prin preajmă.
–Lasă că vorbim noi când te-i trezi. Te lecuieşti tu de băutură când o să vezi unde te găseşti – bodogăni ea de una singură, plecând la culcare.
Dar somnul îi fu zbuciumat, cu coşmaruri şi vise urâte. Se trezi îngrijorată şi se duse întins la sicriu. Dacă a murit? Auzind ceva foială înăuntru, răsuflă uşurată. Aştepta să vadă ce se întâmplă.
Petrică deschise ochii. Era întunerec. Încercă să se mişte dar parcă era legat.Pipăi în jurul său şi îşi dădu seama că se află închis în ceva. Sicriul? Era mort? Un mort … viu? O arşiţă teribilă îi inundă gâtul. Ce bun ar fi fost acum un pahar cu apă, sau mai bine zis un pahar cu votcă. Pipăi în jur după eterna jumătate care îl însoţea dar simţi, dezamăgit, că era goală. Era încă beat? Da, era beat tare.Totul se învârtea în jurul său. Era în cimitir? Era îngropat de mult? O fi singur aici? Auzi mişcare alături de sicriu şi din instinct ciocăni în lemn.
Femeia înlemni de frică. Cu o voce răguşită de groază, răspunse monosilabic, ca de pe cealaltă lume:
–Ce doreşti …mortule?
–Ăăăă ….mort, da ….Vecine, mi-e sete ….Nu-mi împrumuţi o juma de votcă până la … parastasul de patruzeci de zile?

MARELE ȘEF

– 10 constatări, de bază –

1. Până mai ieri, era… un oarecare.
2. Odată uns șef, brusc, a început să se priceapă la toate, ia decizii pripite și nu ține cont de nicio părere
3. Subit, și-a dat seama cât este de inteligent, dacă nu chiar genial
4. Schimbă cât mai mult din ce au făcut predecesorii săi, dând peste cap toată organizarea, toate regulile , creând haos, neînțelegeri, stres.
5. Își pune mereu întrebarea – cum dracu a mers unitatea asta pana la el …
6. Privește de sus, cu un aer de superioritate și nu scapă nici un priilej de a schimba mersul problemelor, venind cu idei necontrolate care derutează și bulversează toată activitatea
7. Devine foarte sensibil la lingușeli și la critici, începe să-i placă funcția și ,,tine de scaun,, acceptând toate inepțiile venite ,,de sus,, pe cale ierarhică.
8. Cei care muncesc și își văd de treaba, înseamnă că îl ignoră și sunt pusi mai mult, la munca.
9.Personalul ,,de rând,, este ca și inexistent pentru EL –reprezentând prostimea.
10. Consiliul de administrație este o ,,anexa,, bună doar, de scos castanele din foc , deciziile lui nefiind luate în seamă.
Exista si 11. Când se trezește la realitate , e deja prea târziu, pentru ca devine din nou … un oarecare.

notă
Orice asemănare cu realitatea, nu este pur întâmplătoare

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.