Radu Petric (Sibiu)*Poetul ce are-n suflet poezia*

AȘ VREA UN ÎNGER

Aș vrea un înger să existe
Nu doar năluci de nenoroc
Ce-s călăuze vieții triste
Prin fum de gând scrumit în foc
Mi-aș vrea un înger să mă țină
Când eu mă poticnesc și cad
Prin prea confuza mea lumină
Din mintea ce îmi arde-n iad
Un înger vreau iar nu fantasme
Ivite duhuri din idei
Ce mi-au promis dragi lumi de basme
Dar mi-au născut în jur doar zmei

CREDINȚA

Iad ți-e gândul iar nu cer
Dacă-n mână n-ai credința
Cheie-n poarta de mister
Ce-ți deschide rai știința
Gândul e un înger bun
Aripile-i sunt credința
Fără ele-i un nebun
Ce își urlă suferința
E credința orișicui
Spre un rai deschisă poartă
Altfel stai pe-un vârf de cui
Și sub lacăt greu de soartă
De-ți încuie un ateu
Mintea-n neagră lada morții
Cheia-i crezu-n Dumnezeu –
Îți descuie chiar și sorții
FAITH
Hell’s your thought and not the sky
If you have not faith in hand
Key to door mystery
so that you, through it, to open your science
The thought is a good angel
His wings are faith
Without them I crazy
What roared their grief
Everyone who’s faith
Open gate to paradise
Otherwise sit on top of a nail
And it’s hard fate under padlock
For you lock an atheist
Mind-n black box death
Your faith in God is the key –
it unlocks your fate even
FOI
Votre pensée est l’enfer et non le ciel
Si vous ne l’avez pas foi dans la main
Quelle est la clé de la porte de mystère
pour vous, avec elle, ouvrez votre science
La pensée est un bon ange
Ses ailes sont la foi
Sans eux, il est un imbécile
Rugissait leur douleur
la foi est pour tout le monde,
une porte ouverte vers le ciel.
Si non, il est assis sur un pic-ongles
Il est sous les verrous et le sort dur
Si vous verrouillez un athée vous
Esprit-n boîte noire mort
Votre croyance en Dieu est la clé –
il déverrouille votre destin

SUPĂRARE

Visele înghesuite
Pe sub pleoape-mi stau sperând
Că vor fi cândva primite
În palatul tău de gând
Și privirea mi-e bolnavă
Prin boschete s-a culcat
Însă boala ei nu-i gravă
Vrea să-ți cânte la palat
Spre cetatea ta regească
Tobe bat în piept și-mi cer
Căci ar vrea să îți vestească
Frumusețea-ți – până-n cer
Tot ce-ating în jur îmi geme
Ți se vrea apropiat
Deci cum tu îmi faci probleme
Uite chiar m-am supărat

PE JAR

Haina dragostei – mătase
Azi mi-e fum de lungi dureri
Căci vânând năluci frumoase
Focul lor mi-a ars-o ieri
Fire de priviri rău arse
Jarul mi l-au pus pe drum
Căci iubirea-mi de mătase
Azi pe lume mi-e doar fum
Crini de ceară și de ținte
Morții giulgiu țes acum
Iar eu ard pe jar de minte
Căci mi-a ars iubirea scrum

NU EȘTI ZEU

De ai fumuri de stăpân
Și ești bou slujind cetății
Nu mânca din visuri fân
Paște iarba realității
Dar tu ești pe țară scai
Agățat cu gânduri oarbe
Mână pentru dat nu ai
Ci doar gura care soarbe
Chiar și cerul l-ai băut
Și cascadele de soare
Tot ce-atingi rămâne slut
Face răni și dă duhoare
Nu ești zeu n-ai ochi de ploi
Raze barbă peste munte
Ci ești vierme de gunoi
Ce ne stă stigmat în frunte
Cum ești vierme parazit
Ce pe hrană ni se-așază
Turmă azi noi ne-am trezit
Oi cu capul de gălbează
De trimis de cer ai fi
Tu i-ai înălța fidelii
Nicidecum nu i-ai trăsni
Din glas crunt cu decibelii
Calci păduri de minți sub pași
Din popor de munți faci gloate
La copii când mori le lași
Testamentul de-a fi cioate
Cap de porc fălcos și gras
Cu moneda-n el idee
Cum îl ai de minte ras
Naști furtuni nu curcubeie
Ești a lumii lepră grea
Faci de diavol ochi din soare
Iar când dracul chiar te ia
Ești cadavru de duhoare
***
Adevărul nu-l ascund :
Cei ce regi vor înțelepții
Doar primesc picioare-n fund
Și conduc în veci „ deștepții ”

VORBE RELE

Știința noastră e o mută
Pe scara vorbei urcă greu
Căci de lumina e făcută
Lumină nu e Dumnezeu
În apa chioară de a crede
Descânți cu vorba a deochi
Când spui că Dumnezeu te vede
Dar Dumnezeu chiar nu e ochi
O fiară-i vorba și-i hapsână
De mușcă-n gânduri orișicui
Când ține-n dinți o lungă o mână
Zicând că-i mâna Domnului
Avem greu bolovan în spate
De stăm la suflet cocoșați
Zicând că Dumnezeu îi bate
Cu trăsnete pe vinovați
E vorba diavol și învață
Pe bieți ce-n cap au numai zer
Că Dumnezeu chiar are față
Și stă pe tron de stele-n cer
Chiar vorba sufletul răpune
Îl spânzură-n priviri de corbi
Și-l lasă singur chiar când spune
Un Tatăl Nostru pentru orbi
Și-acum tu cel ce cauți lumina
Prin albe bărbi de înțelepți
Cred că-mi vei scrie-n frunte vina
Că nu țin diata celor drepți
Dar eu tot foc în minți voi pune
Să-și ardă lenea oamenii :
Nu-i „ Cel ce e ” „ Înțelepciune ”
Ci e „ Știința de a fi ”

RĂSĂRIT DE SOARE

Când zarea își înalță cupa
Cu vin din pivnițe cerești
Și mi-o înclină pe deasupra
Aș vrea să fii tu dar nu ești
Tu ruga-mi oare-auzi cum plânge
Pe pleoape vin ceresc să-mi fii
Să-mi curgă chipul tău prin sânge
Beția mea de bucurii
Și chiar de-o zână se îndură
Și-n vraja ei ca în povești
Îmi curge vin ceresc pe gură
Tu unic vinul meu lipsești
Din ani de sete vin spre lutul
Ce-i pivnița cereștii vieți
Și-acolo când ne-om bea sărutul
Vom fi de fericire beți

FUM DE ÎNTREBARE

De-am fost condei pe coala zării
S-au șters cuvintele de vis
Azi sunt doar fumul întrebării
Și-n ochi de paznici un proscris
De ieri am fost vieții floare
Și visele mi-erau parfum
Mi-e astăzi lanțul la picioare
Și-mi ies doar șerpi de legi în drum
Dar țin pe frunte mintea pară
Să ard al nopții negru fes
Din cap de cheli ce-n bărbi fac scară
Spre tronuri mari de Interes
Vezi templul vieții are turlă
Mai sus de ea stă un Dulău
Ascultă-l cum năprasnic urlă
Să-i lingem zilnic tronul său
Vezi câini bătrâni ne stau pe-altare
De colții lor eu sunt pătruns
De-n ochi li-s fum de întrebare
Mi-e craniul sub călcâi răspuns
Vezi lumea e Cățea peltică
Și mamă rea spre bieți căței
Doar pe lingăi ea îi ridică
Ceilalți devin mâncarea ei

SINE CERERE*

Prin simfonii de rai luminii
Ce e ceresc al lumii dar
Eu port în vas de pleoape crinii
Și-i caut cărarea spre altar
Cărări de frumuseți prin rouă
Priviri din ochi de stele –ador
Iar ele-n piept lumini îmi plouă
Încât mă vreau altarul lor
Pe bărci de vis plutiri încete
Iubirii-s amăgire doar
Și iar de adevăr mi-e sete
Să-i fiu mireasmă în altar
Parfumuri vise nu-mi dau pâine
S-astâmpăr foamea de iubit
Deși-s beție-n gând că mâine
Voi fi al lumii fericit
* Fără Zeița Pâinii

3 Comments

  1. .
    Versuri care te fac să lăcrimezi. Înseamnă că au reușit sa transmită emoție.si asta e de fapt esența poeziei.
    „Vezi lumea e cățea peltică
    Și mamă rea spre bieți căței
    Doar pe lingăin ea îi ridică
    Ceilalți devin mâncarea ei”

  2. Un poet înțelept, aș zice, care scrie cu mintea. Poate și cu sufletul,dar nu lasă de înțeles. Sentimentele sunt, la el, subînțelese, așa cum trebuie să fie, de fapt, în poezie.„Răsărit de soare” e cea mai frumoasă declarație de dragoste. Iar „Sine Cerere” (de Ceres este vorba) e cea mai concludentă mărturisire a dez-iluziei, spusă cu altfel de cuvinte.Felicitări, poetului care nu ascunde adevărul, dar îl spune fără să-l spună.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.