Dr.BIRTU-PIRĂIANU VIOREL (Craiova)*Scriu pe cer*Poet*

Dr. BIRTU-PIRĂIANU VIOREL

M-am născut pe malul râului Jiu pe 4.02.1959. In 1985 am absolvit Facultatea de Medicină din Craiova. Astăzi sunt medic specialist de familie, trăiesc, lucrez în orașul Cernavodă.
De o viață am încercat să tratez trupul apoi mi-am dat seamă că este prea puțin.
Am început să scriu, să clădesc o lume a iubirii, a speranței, să surprind esența vieții, a stărilor de conștiință, să pot respira.
Improvizez pe claviatura creației, pășesc în profunde căutări existențiale, să creez o stare, să scriu poezii, o analiză a clipei, o incizie în scop terapeutic…o stare de singurătate generatoare de conflictuale introspecții.
Sunt o pană ce visează pe o coală albă, nu sunt nici far și nici lanternă, sunt doar o scânteie.
În 2015 am întâlnit un om minunat, scriitorul-editor Ștefan Doru Dăncuș. A apreciat și apoi a publicat primul meu poem de versuri – Lacrimi.
Analiza literară realizată de criticul G.Coandă și ulterior de alți critici literari mi-au confirmat drumul ales.
George Coandă – Într-o lume literară românească răvăsită de invazia maculaturii de prost gust apariția unei cărţi de versuri autentice, fiind marcată de pecetea originalităţii, este o frumoasă și emoţionantă revelaţie. Este ceea ce am simţit citind recentul volum de versuri – „Scriu pe cer”
Florica Patan – poetul are sensibilitățile lui, lumea lui bine conturată, unică și sensibilă, el se expune prin propria operă, se dăruie într-un fel complet, necondiționat și dezinteresat, își arde propria ființă în căutările sale de reconstrucție a existenței acolo, în versurile alese, în care pătrundem tăcuți și pioși, apoi iesim emoționați, marcați de ceea ce întâlnim acolo adevăr sau mister versurile poetului modern , atent, cu înțelegeri subtile și rafinate, profunde și nuanțate în întrebări de natură reflexivă, profund filozofică, asemeni unui compozitor care , după ani de studiu și trudă imensă, ajunge la performanțe de grație divină atunci când compune improvizând din propria viață
Eugen Evu Poete – aripile cărții tale pot sui pe verticala Luminii
Gheorghe Luchian – poetul cunoscut în rândurile iubitorilor de versuri remarcate printr-o gândire profundă și o exprimare artistică bine închegată. Poezia doctorului Viorel Birtu Piraianu oferă ilustrarea unor trăiri interioare autentice, îndelung studiate înainte de exteriorizare. un element care înlesnește înțelegerea stilului în care poetul a ales să scrie, este și acela că autorul- de profesie medic- știe să surprindă stări sufletești comune tuturor, pe care înnobilează la superlativ.
Ce a urmat, a fost o minunată poveste ce continuă și astăzi.
Cărți publicate:
– volume poezie
 Lacrimi-ed. Singur-Târgoviște-2015
 Scriu pe cer- ed. Singur -Târgoviște -2015
 În lumea marelui nimic- ed. Singur -Târgoviște -2015
 Amurguri târzii- ed. Singur -Târgoviște-2016
 În neliniștea gândului- ed. Singur -Târgoviște 2016
 Pentru cei ce vin sau pleacă- ed. Singur -Târgoviște 2016
 Între vorbe și tăceri- ed. Singur –Tărgoviște 2016
Pe țărmul tăcerii- ed. Singur -Tărgoviște 2016
 Trăind iubire- ed. Singur -Târgoviște 2016
Pe tabla vieții-editura Inspirescu-Satu Mare-2016
Stropi de iubire- ed. Singur -Târgoviște-2016
De ce plâng copacii când mor- ed. Singur -Târgoviște 2016
 O noapte de iubire-ed.Singur-2016
Surâsul vieții-ed.Singur-Târgoviște-2017
– antologii:
 Scrisul de azi-2015,
LYRICS ET PROSA, vol. III.-2016.
Printre aburi de cafea-2016
 Gânditorul şi scriitorul-2016
 Lumina cuvintelor-2016
 Fel de fel de stihuri,vol II-2016
 Dialog cu versul iubirii-2016
În bătaia peniţei-2016
 O altfel de istorie a literaturii române contemporane-2016
 Alburii sclipiri de stele-2017
 eCreatot-Prietenii poetice-2017
Filoverba-Repere critice-2017
– Apariții reviste și publicații literare
Singur
Nomen Artis-Dincolo de tăcere
 Cronograf
 Surâsul Bucovinei
– Apariții diverse publicații și grupuri literare online
 Literatura de azi
 Confluențe literare
 eCreator
– 2016 – Diplomă pentru activitate literară – Grup Media Singur
– 2016 – Concursul de poezie organizat de Asociaţia Culturală “Casa Rumana” din Catalunya, premiul III;

 

DOR

simțeam mireasma unui dor
să plec,
să plec de acasă
ascultam țipătul vântului
pe drum, pe străzi, pe câmpuri
stropi reci de ploaie
se prelingeau
încet-încet,
peste  mine
îmi căutam destinul
plecam spre calea mea
pășeam tăcut prin lume
priveam amurgurile târzii
urcam  către cer
zburam spre stele
plutind cu visele mele

 

MUGURI

încrucișăm gândurile,
obsesie a  unui timp
ce a trecut pe lângă noi
trăim într-o aglomerare inutilă
de cuvinte goale
o lume ratată
de prea multe ori eșuată
pe țărmuri pustii
nu vii,
să vezi mirabila speranță
plonjăm în alte gânduri
mă sprijin de neputințe imprecise…
privesc bătăile luminii
gest oprit
agăț muguri de fiecare gând
poate, odată,
vor înmuguri

 

UN  DRUM  LUNG

un lung drum
șerpuind printre gânduri
port cu mine
doruri, vise

în jur o haită ascultă
ochii sclipesc în bezna tăcută
așteaptă,
picioarele îmi sunt răni
pe drum mărăcini
un drum destrămat printre ani
în jur cețuri obscure
cenușă în noi
rug între voi
pe cer,
doar o ciocârlie mai cântă

 

UN POPAS

o viață am alergat
fără popas
doar umbre mai găsesc
când merg la pas
la fiecare ceas
o umbră fugară
străină de mine
pășeste cu mine
la o răscruce
a dispărut, se duce
și s-a dus
acolo în vechiul apus
eu am rămas
privind în sus

 

CAD FRUNZE PE STRADĂ

o rană sângerândă
dureri adânci
se strâng și plâng
în anii ce curg
cad frunze pe stradă, pe mine
sunt frunzele vieții
ce cad azi într-una
se adună
una câte una
ieri a căzut o stea
pe stradă
copii vin să vadă
un suflet căzut, o rană
cad frunze pe o stradă

 

O CANĂ GOALĂ

stau într-o crășmă ordinară
beau,
lumina cade pe un geam
e întuneric  în mine
în viața ce plânge cu mine
adun umbrele și tac
clipele se sparg
una și una
aici nu există azi
și nici mâine
trecem grăbiți
trupuri gârbovite
ale  unui joc nehotărât
al vieții și al morții
pe masă un pahar spart
viața nu mai e demult
aici, e  doar o cană goală de vin

 

DRUM  SPRE  NICĂIERI

odată, căutam o mireasă
a lumii crăiasă
azi, pribeag aici
pribeag pe drum
caut o casă
zăpadă pe cer
zăpadă acum
ce să cer, ce să sper
ce drum,
ce cale acum
în față latră lupii
în spate plâng coioții
un pat din zăpadă
mă așteaptă acum
ce să fac,
mi-e frig și mă culc
în patul alb
de pe drum

FLUIERUL

știi, într-o noapte
am cioplit un fluier
dintr-un buștean
rătăcit între ape
apoi am pus capul
pe o piatră
ascultând respirația vântului
mai am în mână
doar așchii dintr-un suflet
lucesc în el vise
precise..imprecise
în mine suspină alte vise
ce să fac
să plâng, să tac
știi, azi fluierul a început să cânte

 

TRISTUL AMURG

pulberi de gânduri
curg, se scurg
în jur, în tristul amurg
tăcerea picură,
în mine, vorbe străine
bune,rele
spune,
ce să fac cu ele
sufletul a fugit din mine
înainte de a vorbi
mă leagă doar despărțirea,
de lume

 

CĂUTĂRI

am acoperit
spațiul și timpul
într-o mișcare perpetuă
de mult inutilă
cu gânduri
am măsurat lumina
și m-am rătăcit
în pântecul unei clipe
totul curge
nu știu unde
pipăi tăcerea
în căderea asurzitoare
a unei secunde
ce caut,
un strop de iubire,
o viață

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.