PETRU IOAN GÂRDA (Cluj)*Epigramist,Poet*

PETRE-Ioan Gârda

Născut în comuna Cătina, judeţul Cluj, la 26.03.1954
Inginer, absolvent al UTC-N, Facultatea de Mecanică, secţia TCM, în 1980 şi Facultatea de Electrotehnică, secţia Electronică şi Telecomunicaţii, în 1990.
Membru al cenaclului Satiricon al epigramiştilor din Cluj-Napoca din 2009
Membru al UER din 2010.
Premiul pentru cel mai valoros debutant în UER în 2010.
Premii pentru epigramă şi poezie umoristică la Bucureşti (Mircea Trifu), Bistrița, Iaşi, Sibiu, Slatina, Alba Iulia, Geoagiu, Gura Humorului, Tg. Jiu (Cănăvoiu), Rm. Vâlcea, Vişeu de Sus, Chişinău, Costineşti, Timişoara etc.
Pemiul I – poezie tricoloră, 2014.
Volume publicate:
• Modus Ridendi, Editura Napoca Star, 2013
• Umor… 3G (cu fabule și poezii umoristice), împreună cu Ananie Gagniuc și Laurenșiu Ghiță, Editura Anamarol, 2015
• Luați-l de pe mine, că-l… UMOR – dueluri epigramatice cu Ion Diviza, Editura Napoca Star, 2016
Apărut în mai multe culegeri tematice de epigrame şi în culegeri ale cenaclului Satiricon.
Publicat lunar, în ultimii șase ani, în ziarul Făclia de Cluj, împreună cu colegii de la Satiricon.
Texte publicate în revistele Epigrama, Lumea Epigramei, AG PE RIME etc.
Membru al romanianhaiku@yahoogroups.com, cu participări la concursuri săptămânale şi lunare.
Apărut în trei culegeri de haiku ale grupului cu poeme premiate la concursuri
Public online pe agonia.ro, epigrame, haiku, fabule, parodii, poezii umoristice şi – mai rar – proză.

PESCAR AMATOR… DE UMOR
PESCAR CREDINCIOS
Am prins o VĂDUVIȚĂ, dar
Fiind în postul mare,
Am aruncat-o-n baltă iar,
Că azi e dezlegare.

PESCAR LA MARE

Aseară i-am ”tras” un semnal
SIRENEI cu coadă de cal;
Răspunsu-așteptat omenește
Rămas-a în coadă de pește.

DACĂ NU ȘTIAM CĂ E O PLĂCERE, ZICEAM CĂ-I UN CHIN

Am rezistat o zi și-un ceas,
În beznă, ploaie, vânturi reci,
Dar nu am prins decât CARAS
Și ȘTIU…CĂ nu mai merg în veci!

BRACONAJ

Pescuiam pe șest, ca hoțul,
Cu o zână-ntre femei
Și m-a prins bărbatul – soțul
Cu CARASU-n plasa ei.

GHINION

Ud, stresat și plin de frică,
Am fost prins la braconat
Când prinsesem o PLĂTICĂ
Și-am plătit… de m-am uscat!

LA PESCUIT

Aveam palincă-ntr-un clondir,
Așa… vreo zece-unșpe dește
Și-am tot băut, ținând de fir;
A doua zi, am dat la pește

INVITAȚIE LA PESCUIT

Celei ce l-a refuzat,
Simplu, omenește,
I-a răspuns cam ofuscat:
Are balta pește!

Miresme-mbătătoare au cucerit văzduhul
Și dintr-odată, iată, au explodat copacii;
De nicăieri, prin ierburi au apărut gândacii
Și semne dau de viață și semne dă și stuhul.
Zâmbesc același zâmbet bogații și săracii,
Că peste toți pogoară la fel din ceruri duhul,
S-a încălzit afară și nu se-aude bruhul
Umilului din ghenă ce-și caută colacii.
Când e atâta pace și-atâta bucurie
În ochii tuturora, pe străzi și pe alei,
Cum n-a mai fost vreodată în vremea ce trecu,
De ce m-apasă oare o grea melancolie
Și inima mă doare și umerii mi-s grei?
O fi singurătatea? Să fie anii? Tu?

N-AM CHEF

N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Şi răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aş duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina… şi mai pot?
N-am chef să mor când biruie căldura
Şi sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morţii ura,
Cât pot iubi Femeia… şi mai pot?
N-am chef să mor când este plin de roade
Şi-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aş lăsa belşugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate… şi mai pot?
N-am chef să mor nici – pe de altă parte –
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aş aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri… şi mai pot?
Mai merg –arar- la doctori, la spitale,
Să-i strig, scrâşnind, durerii, anatema…
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
…Şi nici nu ştiu de ce mi-am pus problema!

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.