LAZĂR MAGU (Crivina-Jud.Timiş (*Poezie*

nascut – 25 iunie 1950, loc Crivina de jos jud. Timiș, domiciliul Mândruloc, jud Arad, pensionar,pastor.
volume – vasul de alabastru (diploma de excelenta), monologuri liturgice, cascada de nisip,condens, pasi pe cupola, zețarul .
editura Mirador (arad), reviste – arca,banatul, pro saeculum, actualitatea literara,tribuna, oglinda literara, poezia iași

Lazar Magu
14:58 (Acum 23 de ore)

către mine
Boală incurabilă

Ca niște medici stagiari de gardă,
mestecenii ne scriu pe geam rețete.
Suntem bolnavii bolii de regrete,
visăm o fată ce sărea o coardă.

O doctoriță cu bentiță albastră
cu leacuri alopate ne tratează.
Mai rău suntem – intrăm în metastază,
e doctorița însăși boala noastră.

Mai sare coarda uneori – măiastră…

Femeie de citit

Erai o floare de petună…
Erai un trandafir domnesc.
Eu levitam prin nopți cu lună,
venind să te grădinăresc.

Erai o cronică în rună,
erai un manuscris grecesc.
Eu transpiram prin nopți cu brumă,
visând doar titlul să-l citesc.

Tot admirând prolog, erată,
fiind din fire puțin „shy,”
târziu văzut-am, dragă fată,
că ești o carte scrisă-n braille.

Îmi mut în degete toți ochii
și lecturez eșarfe, rochii.

Marea din mărgele

Sirena ce venea din larg
avea și velă și catarg
și, zi de zi, îmi aducea
din depărtare o mărgea.

Târziu aflat-am ce dorea:
o altă mare – marea sa.
Și-mi aducea din largul zării
mărgele pline cu-apa mării.

Dar, într-o zi s-a răzgândit
și către țărm n-a mai venit.
Din larg, doar mă privea mirată,
spunându-mi că e măritată.

Nici nu mai știu ce sunt și cât,
dar marea ei o port la gât.
Vâslesc acum grăbit spre ea,
corăbier într-o mărgea.

Punere în posesie

Cu o poză fosforescentă în mână
dădeam ocol lacului. Vântul,
colecționar de lucruri de artă,
a furat-o și a dus-o în larg.
Îmi amintesc – totdeauna, în larg,
erai în largul tău.
Adâncul – gură flămândă de lup –
pândea de aproape. În nopțile senine,
luna aduce poza la suprafață,
dar vântul o țintuiește în larg
bătând-o în cuie de apă.
Odată voi păcăli vântul…
Voi înscrie poza în Cartea funciară
și voi scoate Titlu de proprietate.

Anarhie

Absența-ți, uneori e o prezență
triumfătoare, ca un tren pe șine…
Când se zidește lirică, din mine,
când se încheagă grea, din remanență.

Știută este lecția, că duhul
e mult mai viu, mult mai prezent ca trupul!
Nici chiar pe El nu-L observăm, ca formă,
dar e prezent în noi, în duh și normă.

Asceții toți, departe stau de lume,
dar lumea se strecoară-n ei prin nume.
Doar numele se-ntâmplă să-l pronunț
și simt prezența ta, ca un denunț.

Ca ceața ești, părând pe veci absentă,
în văi de suflet ești mereu prezentă.

1 Comment

  1. „Femeie de citit”-eternul feminin,etern de necuprins și de neînțeles”Erai o cronică în rună /Erai un manuscris grecesc”

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.