VERA CRĂCIUN (Galaţi)* Poetă*

Șoapta florii de salcâm

Numărăm salcâmii-n floare…
Boboc prins în verde stins,
Mic ciorchine ce în boare
Albul cade parcă-i nins.
Ram înalt de neatins,
Sub a frunzei alintare,
Numărăm salcâmii-n floare
Boboc prins în verde stins…
Din păstaia-n brun aprins
Răsar mici și temătoare,
Cu parfumul lor distins,
Dulci corole albe-n soare
Numărând salcâmii-n floare…

Șoapta florilor de cireș

Astăzi pe un ram privesc
Flori dulci de cireșe amare.
Câte gânduri răscolesc
Și-amintiri stăruitoare…
Și în plină contemplare,
Copil să fiu îmi doresc,
Astăzi, când pe ram privesc
Flori dulci de cireșe amare!
Este-o binecuvântare
Când trec anii… se-nzecesc!
Viața este grăitoare,
Tâmplele în alb lucesc,
Astăzi, când pe ram privesc
Flori dulci de cireșe amare!

Șoapta florilor de mai

Se trec iar florile de mai
În lacrimi albe, răsfirate.
Le prinzi, le pierzi, și-n mic alai,
Se rătăcesc… de vânt furate.
Rămân pe ramuri, legănate,
Micuțe frunze-n verde strai…
Se trec iar florile de mai
În lacrimi albe, răsfirate.
Nimic nu e eternitate,
Chiar de-i frumos, frumos de rai…
Tu, clipei dă-i însemnătate!
Trăiește-o! Spune-i ușor: stai!
Se trec iar florile de mai…

Șoapta adierii

Voi creşte printre flori şi răsărit de soare,
Voi învăţa, din mers, iubirea lor,
Voi fi avântul plin al valului de mare,
Voi fi, prin vers, ecoul şoaptelor.

De nu voi şti, cândva, a gândului cărare,
Ori mă voi pierde-n albul norilor,
Voi creşte printre flori şi răsărit de soare,
Voi învăţa, din mers, iubirea lor.

Voi înălța la cer pafum de lăcramioare,
Voi asculta cuvântul frunzelor,
Voi ratăci ușor cu dor de alinare,
Voi adormi cu visul rozelor!

Voi creşte printre flori şi răsărit de soare,
Voi învăţa, din mers, iubirea lor…

Printre frunze, viorele…

Printre frunze, viorele,
Printre jocuri de lumini,
Mă strecor ușor prin ele…
Ochii de frumos mi-s plini!

Caut cerul cu privirea
Printre verdele pădurii
Și-mi răspunde fericirea
Prin surâsul cald al gurii!

Caut floarea-mbobocită
Printre firele de iarbă
Și-mi răspunde înflorită
Liniștea sosită-n grabă!

Caut…O, ce aș mai vrea
Ca, în cânt de simfonie
Păsari cu aripi de stea
Să dea vis și armonie!

Printre frunze, viorele,
Printre jocuri de lumini,
Eu mă furișez prin ele;
Ochii de frumos mi-s plini!

Parfum de liliac

Liliacul se deschide…
Câte stele sunt pe ram
Și ce jocuri violete!

Cu privirea-mi le destram.

Sărut una câte una,
Iar al lor parfum dulceag
Mă îndeamnă să-nchid ochii…

Sunt un visător pribeag.

Transform clipa, cea de faţă,
Într-un foșnet violet,
Strâns la piept cu gesturi fine,

În plutirea-mi de balet.

Şi-o frântură, dintr-o viaţă,
Luminată-i de culoare,
De petale violete: farmec, vis!

Toate-ntr-o floare!

3 Comments

  1. „Șoapta florilor de mai”fermecatoare poezie despre efemerul clipelor care trec la fel de repede ca florile în mai.Indemn frumos catre trairea frumoasa si cu un rost la fel de frumos vieții.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.