PETRE PRIOTEASA (Craiova)*Poezie*

Petre PRIOTEASA
Activitate literară:
– A publicat în ziarul ”Glasul Adevărului”, Slatina-Olt;
– A fondat ziarul ”Orizonturi corăbiene” la Corabia-Olt;
– A publicat în: – ”Arena Artelor”: ”Raiul recucerit”, Editura HOFFMAN, Caracal-2014;
–  ”Amprentele sufletului” (Anul I, nr. 3 și 4), revistă de cultură și artă, Editura EDITGRAPH, Buzău-2015;
– A publicat, începând din 2010, trimestrial, poezii și proză în revista ”NephroCare pentru tine”, editată de Fresenius Medical Care România SRL;
– A publicat volumul ”Poezie și proză”, Editura AUTOGRAF MJM, Craiova, 2015;
– A publicat volumul ”Doar poezii”, Editura AUTOGRAF MJM, Craiova, 2015;
– A publicat volumul ”Poezii”, Editura INSPIRESCU, Satu Mare, 2016;
– A publicat volumul ”Epigrame și poeme”, Editura GRAFIX, Craiova, 2016;
– A publicat proze în ”Lyrics et prosa”, antologie de literatură contemporană, vol. II (2015) și vol. III (2016), Editura NAȚIUNEA, București;
– A publicat epigrame în ”Cugetul” nr. 35, 36, 37, 38, 39, 40 revistă a Cenaclului Epigramiștilor Olteni, Craiova, 2016-2017.
– A publicat în ”Printre boabe de cafea”, antologie de poezie și arte vizuale, vol. I-II (2016), Editura VitaPreventEdit, Drăgotești-Dolj.

ADORABILEI MELE SOȚII

Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îți sar scântei
rămân în pană de idei,
ești rea și aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greși
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deși-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
și iau poziția de drepți
când după ușă tu m-aștepți,
profiți că am un handicap
și îmi ”trosnești” tigaia-n cap.
Să dai, te rog, mai ușurel,
dar pe cocoașă, că sunt chel!
De frică și de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,
în voie nu-ți mai pot intra,
zadarnic, orice-aș încerca.
N-accepți nimic, nu vrei să știi,
prin cap îți zboară ghidușii.
Cu vorbe tandre mă aleg:
sunt prost, cam tăntălău și bleg!
Dar dacă Viața mi te-a dat
mă-mpac c-un gând nevinovat:
mi-ești mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cine-o crede tot ce spun
ori este prost, ori e nebun!

REPLICA SOȚIEI

Bărbate, iar m-ai supărat,
ce, te prefaci nevinovat?
Când vezi că-n ochi îmi sar scântei
tu mai pretinzi că n-ai idei?
Nu vezi că ești un tăntălău
și este vai de capul tău?
Te-ar rupe ”câinii” de n-aș fi
să te păzesc în orice zi
că te zgâiești după femei,
dispari acum din ochii mei!
La ”câini” te dau să te sfâșie
dacă mai scrii vreo poezie!
Deși-ți dau zilnic peste bot,
te tot holbezi ca un netot,
privești cu ochii-ți imbecili
și ceri clemență prin vecini,
îți dau ”clemență” cătinel,
dar pe cocoașă că ești chel.
Nici milă, cred, n-o să-mi mai fie
când intri în bucătărie,
îți pun tigaia să mănânci,
dar treci sub masa, stai pe brânci,
nu clămpăni c-aud vecinii
și cred că le hrănesc eu câinii,
închide gura când vorbești
și vezi că iară mă stropești,
urechile să ți le-ntorc,
au crescut mari, parcă-s de porc,
iar fălcile s-au îngroșat,
parcă ești focă, nu bărbat,
mustățile să ți le razi,
m-ai enervat destul și azi,
iar în dizgrație îmi cazi.
Când am în față un malac,
ce, când vorbește el, să tac?
În pod te sui, scara ți-o iau
și jos te dai doar când eu vreau,
în beci te bag cu melci culeși,
lacăt îți pun să nu mai ieși!
Să iei poziția de drepți
când cu salariul mă aștepți,
să-mi pui în palmă toți piștarii,
c-altfel îți cântă lăutarii
un cântecel de dor și ducă
pe ultimul drum ce-l apucă
unul ca tine ”norocos”,
bărbat din fire, dar fălos!
Sunt mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cel ce crede tot ce-am spus,
să râdă, l-am binedispus!

VECINA

Vecina de lângă casă
niciodată nu te lasă,
nici afară, nici în ploaie
că sufletul i se moaie,
nici în ploaie, nici afară
că nu este prima oară…
N-o ignora pe vecină,
nu te duce la străină,
nu-ți mai încerca norocul,
păstrează-i vecinei locul!
Știi că drumul cel mai scurt
este drumul cunoscut,
de ce zgânderi tu pricina
când aproape ți-e vecina?
Ea observă tot ce faci,
iar de-o-nșeli te bagă-n draci,
te blestemă și descântă
de toți dracii te frământă
din creștet până-n călcâie
și numai ea te mângâie
cu smirnă și cu tămâie.
Piticii pe creier zac,
fluturașii în stomac,
te zbați și te zvârcolești,
liniște nu-ți mai găsești
până nu afli pricina
că ți-a făcut vrăji vecina,
te usuci de te faci iască
și intri-n boală câinească,
uiți de lumea pământească
și credința creștinească,
lași mândria bărbătească,
tradiția strămoșească,
stai ca șuba pusă-n gard,
arzi ca flăcările-n iad,
iar de-ți vine cea cu coasa,
îi dai bani, poți să-ți vinzi casa,
urci pe mătura-i călare,
doar vecina-ți dă scăpare:
și-atunci îi cazi în genunchi
să te vindece de junghi.

BILANȚUL

Ca o blândă adiere
gândul tău mă mângâia
și simțeam că-mi dă putere
să iubesc, să fii a mea.
Fluieram în miez de noapte,
încercam să fac bilanțul,
tu mă însoțeai cu șoapte
și mă-ncătușai cu lanțul.
Lanțul dragostelor tale,
tot fugeam să nu m-ajungă,
dar din deal și până-n vale
era calea mult prea lungă!
La bilanț prima fu Ana,
ce mai tânără vânjoasă,
întrecută doar de Stana,
tare-n tender și lăptoasă.
Urmă Tanța cotoroanța,
gușteră, bată-o-ar vina,
că ea mi-a stricat vacanța
când mă ostoiam cu Lina.
Nu mai spun de Nicoleta,
făcătoare de demenți,
căreia-i mergea flașneta
de ziceai că-i pe rulmenți.
A apărut Margareta,
fată fină, de oraș,
o plimbam cu motoreta
și m-a prins Gela vrăjmaș.
Doamne, ce-am mai tras cu Nona,
o zgâtie de puștoaică,
o pizmuia pe Ilona,
zicea că e unguroaică.
Dar când vrusei să sar șanțul
pe la Ioana prin grădină,
se duse dracu bilanțul
că alunecai pe tină.
Șanțul era plin de mâzgă,
mocirla până la gât,
invocam pe doamna Bâzgă
ca să-mi țină de urât,
că la ea-mi fugise gândul

[Mesaj fragmentat] Afișează tot mesajul

Dă clic pentru opțiunea Răspunde sau Redirecționează

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.