INDIRA SPĂTARU (Iaşi)*Poetă*

 

Indira Spataru- 24.01.1971, Iași, membră USR, filiala Iași, din 1997, membră CopyRo, din 2000, muzeograf în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române, Iași, debut literar în 1996, în revista „Convorbiri literare”, debut editorial în 1995, cu volumul Poeme, ed Cronica-Premiul USR, Iași, pentru debut .Alte volume: ” Seninătatea lemnului”1997_ Cronica, versuri și proză, „Serile la Mircești”, 1999, ” Marele albastru”,2001,ed. Timpul, „Sălbaticul anotimp”, 2005,ed.Axa, Botoșani, Premiul Luceafărul pentru volum,carte apărută cu sprijinul Ministerului Cultelor și Culturii, ” În bucătăria Sylviei Plath”,2008,, ed. Vinea, „Etna”, 2014, ed.Timpul, ” Axa vărsătorului „,ed aTipoMoldova, antologie, 2015, ” Promenada”, 2016, ed.Paralela 45

 

Jind

Timp deslușit în privirea candidă
trăsura tiptilată a tâmplei blonde
cufundată în mătasea sânilor zburători
sarcastic râd pletele nopții peste oraș
timp deslușit în privirea pitită
în sipet, printre covoare ferecate
în vis tot împreună
ar trebui să fim!

Avânt

S-au sfărmat minunatele corăbii
pline de ifosele lumii
valuri purpurii le-au scufundat.
Ascultă
în zare
trâmbița vuiește, te absoarbe
în peștera de vid!
Deasupra zboară lin aezi și serafimi
sunt stele bizare
atent te cercetează
dacă le chemi tăcut.
Zile și nopți condensate, nisipuri mișcătoare
înflori-va vreodată soarele mai frumos?
Am să întind pînă la lună
arcușul simțurilor, încordat
poate
te va găsi!

Fluturi

Palma mea de lut
peste palma ta de fier
una alteia cerând iertare.
Clepsidre își unesc rostul
în privigherea ageră spre cer.

Ochiul

Există un singur ochi
privind pe toți
vii și morți
Un singur ochi!
Nu cel al lunetei,
nici al puștii
există un ochi ce te veghează
de la botez
la moarte.

Monolog

Ce vrei viață?
Nume, aur
Ce vrei Viață?
Sufletul meu te depășește
urletul meu te renaște
secol de secol
Și eu știu!
Ce vrei Viață?
Ce pot să îți ofer
sunt oseminte și lauri
Apa de botez, roua zilei dintâi a mormântului
Viață
Luptă
Nu m-am dorit ivită!

Runda a treia

Soarele scrijelea pleoapa
pînă la irisul deștept
negrul ispitea cu paleta de nuanțe
ce era această ambiguitate a trezirii
numai tu o știai
în ringul vieții
coroana mi-o azvârleai pe creștet-alb porumbel.
Ia-ți patul și umblă
pe unde nimeni nu a mers
luminoasă fie-ți calea
în neant!
Sirene sparte de valuri scot scântei spre seară
spadasini ruginesc în armuri
ruguri de rouă depusă pe răni.
Dă- ți straiele jos
intră în foc
dă- ți straiele jos
intră în apă
Dă- ți straiele jos
intră în pământ
Renaște apoi
Renegați!

Album

Am avut o vârstă
o vârstă a nebuniei
a spargerii vieții
în mii de morți plauzibile.
Am avut o vârstă
a contemplației
urmelor de urs ale tatălui,
diafane ale mamei.
Am avut o vârstă
pe care nu o voi repeta.
Strașnică vârstă
a tuturor posibilităților.
Aș vrea să o prind de mână,
să o privesc etern
pe un ecran,
să o repudiez.
Vârsta aceea ingrată
nemuritoare în esența sa
perfidă în fotografii!

Plonjarea

Din camera mea văd oceanele, necurmatele suferințe
viteji călare spre stânci, femei pe baricadele imposturii
cu steagurile libertății zvâcnind în prunci abandonați.
Din camera mea subpământeană, celestă
situată între puncte cardinale,
între plurale, pronume, articole hotărâte sau evazive
aidoma viziunilor sfinților aș dori
departe, departe de mine să fiu
Mi-ar trebui o Mare personală
și încă ceva
să fiu definitiv fericită!

Cale

Cum să cuprinzi tăcerea într-o cupă?
izvorul vieții o umple negreșit
să te înalți deși încă strivit
de gânduri, patimi oarbe, văpăi pline de țeluri
cînd lanțul anilor târât-un cal înaripat
ce a umblat terestru, obosește la sfârșit?
Cum să pătrunzi lumina
amurgul te cuprinde-ncet,
din aisbergul de carne se desprind trăiri
dar prăbușirea lor sonoră, trepidantă
se va topi în valuri
ca sângele în pocal
Urmează doar
Lumină!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.