Conduraru Ioana
Nu mai cred

Nu mai cred în flori de măr,
Nu mai cred în adevăr,
Nu mai cred în fân costit
Nici măcar în vin popit.

Nu mai cred, nici nu cred
Că iubirea e năvod
Adunând în mreaja sa
Floarea de Nu-mă-uita…

Nici în vorba miruită
Că de inimă-i zdrobită
Când se zbate de îi dor
De-al ei Bade călător.

Nu mai cred în vânt și soare
Nici în vorba călătoare,
Nici într-un suflet ursuz
Că de dragoste-i mofluz.

Cred în glasul cucului
Și în pasul murgului
Când din zări revine iară,
Altă mândră primăvară

Aducând miresme, zeci,
Iarbă brudă pe poteci,
Macii înfloriți pe lunci
Și-ale verii șopte dulci!

 

hai să ne mutăm la Polul Nord

Hai să ne mutăm la Polul Nord,
Pentru a trăi o iarnă de iubire
Fără a întreba vre-un astrolog
Dacă va zâmbi ziua de mâine.

Și așa, în haine de mătase
Să petrecem timpul hibernal
Fără gânduri triste, vanitoase
Că ne-am pierde-n visul sideral.

Hai să ne mutăm fără de teamă
Pe un continent necunoscut,
Lăsând lumea să pună o dramă
Vieții ce se duce în absulot.

Fi-vom mirii iernii mult visate
Purtând trena dalbă de ninsori,
Devenind încet doar nestemate
Ce pierduți ne-am înălța la sori.

 

Cuvinte înșiruite
Doar gânduri

Eu, nu am vrut să fiu aici prezentă
Și nici în diadema de ninsori,
Însă un Dumnezeu cu influență
Mi-a spus că-s fulgul ce se pierde-n zori.

M-am împăcat cu gândurile toate.
Ce rost avea să pun pârghie vremii
Când a mea Mamă surâdea în noapte,
Spunând că sunt un vis al desfătării?

Și am sperat în clipele divine
Să pot răpi iubirea dintr-un gând
Dar m-am trezit că rătăceai cu mine,
Având pe iriși lacrimi de granit.

Eu, nu vreau să fiu aici prezentă
Însă mă las sedusă adeseori,
De-o dragoste geloasă, influentă
Care-mi deschide- alei spre aurori.

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.