POEME DE FLORIN GRIGORIU

FOTO FLORIN GRIGORIU

 

OEM CERȘETOR
Florin Grigoriu
Cer voie de la stăpânire;
Cer voie, cer ocrotire:
Îmi dați voie să muncesc?
Îmi dați voie să vorbesc?

Cer o lege-n lumea asta:
Pot eu să-mi iubesc nevasta
Și copiii să mi-i țin,
Lângă mine, bun creștin?

Cer să am, sub cerul meu,
Voie să am Dumnezeu.
Cer să am o apă bună
Și-o istorie străbună.

Cer să am în limba mea
Timp să-mbătrânesc în ea.
Doamne, și la tine cer,
Poate-mi dai un loc în cer!

Cuvântul
Florin Grigoriu
Cuvântul este ramura de măslin
Adusă, la Potop, lui Noe,
Dintru pământul cel divin
În sfânta zi de-ntâie joie.

Cuvântul este,-n cer senin,
De pe catarg, strigăt: Ahoe!
Se vede țărmul, ca de măslin,
Voi mateloții, altui Noe!

O lume nouă,-au zis mereu
Cei îndrăgiți de sfânta mare,
Porniți, de unde nu știu eu,
Sau scrie-n cărți și-ntr-o scrisoare,,,

Cuvântul este-un curcubeu
Al Domnului, Stăpân pe Zare.
*
Rugă din Valahia
Florin Grigoriu
Doamne, apără-ne Țara,
Cum făcutu-ai mereu,
Că reapar-n Vest fiara
Amețind poporul meu!

Doamne, străjuiește neamul,
C-a plecat în patru zări,
Amăgit. Și-aici e hramul,
Să vină din depărtări!

Doamne, ne redă ființa,
Și revarsă-Ți pe noi mila,
Să refacem conștiința
Țării Tale, vechi, Havila!
*
Fiecare om
Florin Grigoriu
Fiecare om își are
Umbra sa, netrecătoare.
Câinii-o vă și dau din coadă
Sau o latră, să n-o vadă.

Eu vedeam în preajma mea
Umbra ta. Îmi strălucea,
Precum mierea cea de stup.
Umbra ta, cu-a mea, un stup

Umbra ta e-un roi de-albine
Ce pe creanga mea s-a prins
Și mi-e cald și-mi este bine
Și de flacără sunt nins.
*
Ieri plecară sașii…
Florin Grigoriu
Ieri plecară sașii…
Ieri plecară nemții…
Au rămas băieții,
Au rămas ocnașii…

Ieri plecară șvabii…
Și-au plecat evreii…
Au rămas toți slabii
Și tot ăia, greii…

Ieri plecară medici…
Au plecat țiganii
Au rămas eretici,
Au rămas plăvanii…

Au plecat sudorii,
Au plecat zidarii…
Doară turnătorii
Au rămas, Mai-Marii…

Au plecat șoferii,
Chiar și inginerii…
Am rămas durerii
Și-n funcții flecarii…

Au plecat soldații,
Dar și muncitorii…
Mulți sunt avocații,
Dar și procurorii…

Au plecat țăranii,
Dar și orășenii
Au rămas golanii
La ușa dughenii…

Totul este bine
Și vom fi bogați…
Birourile-s pline,
Plouă cu cârnați!
*
Invocație
Florin Grigoriu
Munte Dece-Bal, al zeilor-aur
al nostru tezaur
adu-le, temete-le să fim vioși,
să fim sănătoși,
să fim jucăuși, virtuoși
de cuie ne iartă
de gândul din poartă
drum care suie
o flăcăruie
spre cetățuie
aștatî zivcalele
Să nu ne doară șalele
Să fim flori
Să fim comori
În ziori, în zori
Mărite Rege
Tot să ne lege
Să fim
Să strălucim
Cu Elohim!
*
Mutu, Surdu și Tăcutul…
Florin Grigoriu
Mutu, Surdu și Tăcutul…
Conduce Nepriceputul…
Cum sunt ei pe caii mari
au în preajmă secretari
cari di cari mai firoscoși,
mai deștepți și mai bengoși
fiindcă nimeni nu mi-i știe
că-s de-ai lui Nimicnicie
și te miri de ordonanțe
nu-s chitanțe, vor chitanțe
nu au bani de una alta
dar taie apa cu dalta
și o lume cu-n guvid
ordine de la …partid
tot ce fac e paricid.
*
Pe câmp, mai ieri…
Florin Grigoriu
Pe câmp, mai ieri, vedeam popândăii
Și mușuroaie de cârtițe mari.
Azi de-a lungul drumului, văii.
Doar spini și tâlhari…

În oraș, ieri, vedeam macarale
Și rânduri, la ore fixe, muncitori.
Azi văd cerșetori și fetele goale,
Tot mai puțini ziditori.

La munte-am plecat, întru plimbare…
Totu-i schimbat și-i tare frumos!
Sunt vile înalte, dar nici-o mișcare…
Ah,ce pospai luminos!
*
Extraterestră
Florin Grigoriu
Pe-o planetă-ndepărtată,
La un râu cu apă dulce,
Ursul șade și așteaptă
Peștele în salt s-apuce.

Vulturul în zbor săgeată
Vrea nisetrul să mi-l culce
Pe-o planetă-ndepărtatî
Dintr-un râu cu apă…dulce.

Lupu-i vede, apa-i spurce
Ființele făr-judecată
Și la cele două cată
Râul umbra lor o duce.

Ce-a mai fost e-o judecată
De planetă-ndepărtată…
*
Plângând
Florin Grigoriu
Plângând, floare din cireși,
Sub nămeții urieși…
Neamul meu, străvechi creștin,
E-nvelit cu flori de crin.

Alb pe alb, tablou ce greu
Îl pictează Dumnezeu.
Cine-l vede, nu mi-l crede…
Unde a plecat cel verde?

Unde-i roșu, unde-albastru?
Galbenul? Totu-n jur e alabastru
Ce se sfarmă, de-l atingi,
Cum și sarea, când o lingi,

Cum și praful de cărbune
Neavând nimic a spune…
Cum zaimful cel de brad
Când, doar conuri, clipe cad…

Recucerim
Florin Grigoriu
Recucerim deșertul,.
Deși ne-opresc hoitarii
Stăpânii nevăzuți.
Și mulți, ah, dintre noi
În lupte sunt pieduți!

Recucerim înaltul
Muntelui pietros,
Deși furară șpaltul
Și-urcușu-i lunecos
Și ei își zic stăpânii…

Ne reluară drumul
În patru cardinale
Puncte și pe cale
Mereu noi piedici pun…
Și parcă și mai mulți
În preajmă se adună…

Se-aude pentru noi
Clopotul cum sună
Cetatea Poeziei
Pe noi ne încunună!
*
SUNT GHEORGHE
(variantă)
Florin Grigoriu
Sunt Gheorghe, feciorul lui Gheorghe,
Urmaș al lui Gheorghe, moșul meu dac,
Harnic și blând, păstrător de dreptate
Al celor ținuturi, mai bun, mai sărac.

Moștenit-am, drept parte, o secere grea,
O bardă ușoară și-o fiară, să lupt-
Cu barda lemmnul din codru-a tăia,
Când ochiul de stele și zodiii s-a rupt.

Cu secerea grâul poienii să secer,
Lanul înalt, ce duce spre regele râu,
Odihnă să n-am, căci toate își cer
Alungarea neghinei din baniți de grâu.

O casă făcut-am, odihnă-ntru Domnul,
Rege de sus, în toate nădejde,răspuns;
Cu barda păzi-voi munca, hora și somnul
neamului meu. Cu lupul vorbi-voi ascuns,

Când iar tăbărî-vor dușmanii, în cete,
Pe drumurile Țării, în vii și în lunci,
Să deie urlet, de foame și sete,
Trezindu-mi tot neamul la luptă, atunci.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.